agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-01-15 | |
Sugestia este de fapt o observație atenuată, mai precis observația puanându-și mănuși devine sugestie.
Doar aparent a fost trasată o linie de demarcație. Delimitarea ar fi că observația e resimțită ca o lovitură fățișă care rănește intenționat, pe când aceeași intenție premeditată conținută în sugestie, la fel de clară în mintea emitentului față de aspectele vizate a fi îndreptate în conduita adresantului este percepută de acesta, datorită deghizamentului sancțiunii, cu o mult mai mare larghețe a înțelegerii. Asșdar atât sugestia cât și observația împărtășesc un conținut comun, echidistant, obiectiv, însă natura specifică a manifestarii fiecăreia determină subiectul căruia îi sunt adesate să le perceapă într-o cauzalitate dihotomică; repet, acesta se simte atacat la auzul unei observații nemenajante, spartane, dar cand hapul este îndulcit pleacă urechea, receptivitatea nefiindu-i bulversată. E surprinzator cum randamentul, eficacitatea observației apare astfel diminuată din start comparativ cu diplomația sugestiei; poate ca tocmai de aceea apariția sugestiei trebuie considerată ca o transformare,o mutație, un altoi provenite din evoluța observației înseși, descinzând din ea, asemeni lui Homo Sapiens din omul Cro Magnon. Observația are astfel asigurat primatul de stramoș, de premergător; sentințele brute s-au rafinat de-a lungul vremii. Evident că fixismul numai într-unul din aceste stadii este păgubitor: unui om care se ferește să spună „lucrurilor pe nume” preferând exprimarile voalate, subînțelese, i se aplică etichete dintre cele mai dezonorante: mămăligar, duplicitar, nevertebrat, etc... totul culminând cu arhicunoscutul „ass kisser”, în timp ce invarianța celui care a adoptat permanența spusului „verde-n față”, fără a recurge la grade mai ușoare, „șampanizate”, la înțepătoarele bule acidulate ridicându-se către Adevar, a fost taxată ca iresponsabilitate, fanatism, necioplire rigiditate, chiar nebunie, nu oricine având destin de martir. Þine de alternanța dictată de flerul situațional ( termenul de echilibristică are un ușor dar sesizabil iz de perfidie) ca, odata circumstanțele consumate, să nu aveam sau, neabsolutizând, să avem cât mai puțin de reproșat conduitei/conduitelor noastre. În acest domeniu, atât de pretențios - desigur, meritul acelor talente înnăscute care și-au menținut o ireproșabila și mai ales validata istoric linie de comprtament sub polaritatea atitudinilor menționate mai sus, nu poate fi contestat sau diminuat- nu este valabilă analogia maximei lui Talleyrand: „Franța și Anglia trebuie să se înțeleagă precum calul și călărețul, important este să nu fii...calul”.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate