În Germania săpăturile au scos la lumină două fosile de colibri în vârstă de 30 milioane de ani. Acestea sunt primele fosile de acest fel descoperite în Europa, și, totodată, cele mai vechi exemplare din familia micuțelor pasări cu zbor planant.

Pasările colibri reprezintă o adevărata concurență pentru insecte, atât datorită atracției lor pentru nectarul dulce al florilor – fapt neobișnuit în lumea zburătoarelor –, cât și prin dimensiunile lor reduse și culorile irizate ale penajului.

În zilele noastre aceste pasări pot fi întâlnite doar pe cele două continente americane, însă potrivit lui Gerald Mayr, zoolog de la muzeul de istorie naturală Forschungșinstitut Senckenberg din Frankfurt, Germania, ele, pe parcursul evoluției lor, au viețuit pe un teritoriu mult mai larg decât cel actual. „Acestea sunt cele mai vechi fosile ale pasărilor colibri moderne, fapt nemaiîntâlnit până acum în Lumea Veche”, afirmă Mayr într-un articol găzduit de publicația Science. El a adaugă că “aceste descoperiri demonstrează faptul că evoluția pasărilor colibri primitive nu se limitează doar la Lumea Noua”.

Până de curând cele mai vechi fosile ale păsării colibri moderne erau considerate cele descoperite în Africa de Sud și datate ca având doar 1 milion de ani vechime – vârstă extrem de mică în comparație cu cei 30 de milioane de ani ai exemplarului european. Descoperirea acestuia din urmă a constituit însă o surpriză atât de neașteptata încât Mayr a botezat noua specie fosilă cu numele de Eurotrochilus inexpectatus.

Margaret Rubega de la Universitatea din Connecticut oferă lamuriri în Science cu privire la ineditul botez: “ceea ce este surprinzător la aceasta fosilă este că ea este, de fapt, o adevărată pasăre colibri modernă”. Afirmația sa se bazează pe faptul ca micuțele schelete, ce nu ating nici 4 cm lungime (aproximativ 3,81 cm), prezintă articulații care le dădeau zburătoarelor posibilitatea de a-și roti aripile – o particularitate importantă ce le oferea păsărilor colibri abilitatea de a pluti în aer și chiar de a zbura înapoi.

În opinia lui Mayr, existența păsărilor colibri într-o perioadă atât de îndepărtată ar putea fi o explicație pentru faptul că unele flori ce au evoluat în Europa și Asia nu au corole a căror formă să permită aterizarea polenizatorilor de tipul insectelor cu trompă scurtă. S-ar părea deci ca unele flori, de-a lungul evoluției, și-au adaptat “potirele” la ciocul micuțelor înaripate.


Știință și Tehnică, ianuarie-februarie 2005