agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-02-11 | |
Uite, ai putea să nu te mai plângi. Pentru că geniile se nasc o dată la o mie de ani.Dacă s-a întâmplat să te numeri și tu printre genii e doar o chestie de statistică.
Trebuia ca o dată la o mie de ani să se nască un geniu. Au calculat și au tras concluzia că tu ai niște posibile condiții de formare a geniului. Nu aș putea decât presupune că și-au zis că dacă data trecută geniul s-a născut într-o familie bogată, următorul se va naște într-o familie bogată. Dacă data trecută a avut studii superioare, de data asta îl vor face hamal într-un aeroport. Și tot așa. Nu cred că poți alege să nu mai fii. Pentru că alegerea trebuia făcută în timp util, să poată găsi pe altcineva. Dacă ai să te sinucizi, vor avea grijă să îți termini misiunea. Tu de fapt nu conții niște idei inovatoare. Ai niște idei vechi de când lumea, dar necunoscute nouă. Pentru că ei nu au vrut să le cunoaștem mai devreme de nașterea ta. De fapt tu ești purtătorul unor idei pe care ei au vrut să ni le spună acum. Tu ai să spui exact ce vor ei și ai să te revolți exact așa cum vor ei. Câștigi nemurire în istorie, iar ei ajung unde vor. Ei nu caută altceva decât să se distreze. Prin tine, ne dau noi jucării pe care inițial le respingem și apoi le îmbrățișăm. Ei ne urmăresc jocul și fac pariuri. Cât va dura până când vom vrea alte jucării? Uneori le păstrăm și pe cele vechi, alteori le combinăm cu cele noi și ne facem singuri altele. În ultima vreme, s-au plictisit. Au ajuns la concluzia că toți suntem la fel, că avem o gamă restrânsă de reacții, că nu suntem în stare de mai mult, pur și simplu. Nici tu nu mai ești chiar grozav, noi nu ne mai minunăm de ce faci. Eventual, ascultăm o știre la radio despre cine știe ce ai descoperit. Nu te credem oricum pe cuvânt. Știi, ar trebui cumva să te trimitem înapoi cu un mesaj. Că nu mai avem nevoie de ei. Ne ajung toate jucăriile astea prin care ne distrag atenția de la ce se întâmplă de fapt. Știm ce vor să facă și că nu suntem de acord.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate