Drumul vieții
Dintotdeauna am fost foarte atentă la tot ce se întâmplă în jurul meu, la oameni, la fapte..mi se spunea că m-am născut înțeleaptă. Cât adevăr, cât neadevăr era în asta nu mi-am putut da seama. Părinții au folosit pentru a mă crește o metodă extraordinară, pe care mai apoi am aplicat-o și eu copiilor mei cu rezultate foarte bune: nu mi-au interzis niciodată nimic..m-au obligat în felul ăsta să iau singură deciziile, deci să-mi pun mintea la treabă..și mintea mea a hoinărit pe drumuri nebătute de prea mulți. Cum vedeam o cărăruie pe lângă drum, pe acolo o luam și eu..și cred că și îngerașul meu păzitor, pentru că rareori am greșit drumul!
Câteva întâmplări mi-au fost repere, dar nu mi-am dat seama de asta de la început..
In clasa a VII-a fiind, într-o excursie la Deva, o țigancă mi-a ghicit în palmă de..10 lei, pentru că am fost, de când mă știu, curioasă. M-a amuzat ce mi-a spus, din întâmplare n-am uitat..după ani și ani, ce mi-a spus ea atunci s-a întâmplat..
Studentă fiind, eram în trenul spre Târgu-Mureș, unde trebuia să facem practica de vară..eu dădeam în cărți spre hazul tuturor. I-am spus colegei mele de cameră că se va despărți de vechiul ei prieten, va găsi pe altcineva la Tg.Mureș și se va căsători cu el..și chiar așa a fost.
În 1983, regimul de tristă amintire ne-a dărâmat casa din centrul orașului, abia terminată în 1975. Soarta m-a făcut vecină cu o fostă prietenă din copilărie, de care viața mă despărțise de ani buni..nu beau cafea, dar bucuria revederii m-a determinat să fac asta, mai ales că urma să ne distrăm cu cititul în cafea, la care spunea că se pricepe. Și a citit că voi primi o sumă mare de bani, neașteptată, și că tot îmi voi cumpăra casă..și dă-i cu râsul, că la asta ne pricepeam tare bine. Ajungând acasă, soțul îmi spune, zâmbind a râde, că i s-a dat o primă neașteptată de 12 mii de lei (salariul meu era de vreo 2000, al lui de 2500 de lei pe lună) și să-mi iau ce vreau din ei! Am fost uluită, am topit repejor banii și am început să mă întreb cum de se poate așa ceva, să știi practic neștiutul..ceva ce nu s-a întâmplat încă..De la întrebare la căutarea răspunsului a fost o joacă..la început!
Am urmat chimia și am intrat în învățământ ca profesoară! Nici un moment n-am regretat alegerea, singurul lucru pe care l-am regretat vreodată a fost despărțirea de elevi, ieșirea la pensie..de maturi mă despart mai ușor. Chimia m-a ajutat să înțeleg logica fenomenelor, fenomene a căror explicație este de o simplitate și de un bun simț practic la îndemâna oricui..
Am pornit pe drumul cunoașterii la început cu psihologia, dar nu cu aceea din manualele românești, care abundă în definiții și teorii dar pare a nu avea nici o legătură cu viața..apoi cu astrologia, cu percepțiile extrasenzoriale, cu bioenergetica, cu biosinergetica și încă nu am ajuns la celălalt capăt al unui drum de o frumusețe nebănuită, drum pe care cu pasiune l-am arătat și multora dintre foștii mei elevi, cărora le-am deschis o poartă spre vis, spre miracolul din viața reală..
Nu spun că fizica, matematica, chimia nu-și au importanța lor, dar ele nu ne învață să ne cunoaștem posibilitățile, să știm ce putem cere de la viață, să știm ce putem obține de la ceilalți și ce nu putem obține..cum să ne înțelegem și să ne acceptăm, care sunt criteriile de compatibilitate, cum să facem să ne fie bine fără a face rău altora, cum și ce putem obține de la viață..nu ne învață că, iubindu-ne și cunoscându-ne pe noi înșine, îi vom putea iubi și înțelege pe ceilalți..cunoaște-te pe tine însuți și vei cunoaște universul cu toate tainele lui..nu ne învață că "la început a fost Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Dumnezeu era Cuvântul" și că "Maica Domnului..cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu.. pe Dumnezeu-Cuvântul a născut"..
Dumnezeu Cuvântul..câți știu asta? Și, mai ales, câți din cei ce par a se ruga la Dumnezeu și par a-l respecta, respectă Cuvântul?
Și acum încerc să refac încet, încet, drumul meu spre cunoaștere, drum ce ar putea atrage și pe alții care de cele mai multe ori nici nu știu că există, așa de mult îi îndepărtează școala de el. Au cam crescut buruienile dar.. doar de aceea s-a inventat sapa..
Iar gândul acesta mi-a venit după ce, părăsind pentru o vreme blogul, am revenit și am văzut cât de mulți sunt vizitatorii mei, cât de mulți sunt interesați de ceea ce am scris..pentru mine..pentru voi..cu toată dragostea…
Științele numite acum esoterice sunt de fapt științe care au fost ținute la fereală din motive mai degrabă comerciale decât pentru că n-ar fi la îndemâna tuturor sau ar fi periculoase. Care ar fi pericolul daca omul ar ști să se ferească de diferite boli sau să-și refacă singur starea de sănătate; sau dacă ar ști cum să cunoască pe mincinoși după limbajul neconvențional al trupului; sau dacă ar ști imediat spre cine se îndreaptă interesul cuiva..Evident dacă s-ar ști așa ceva, ar scădea drastic mincinoșii, sumele cheltuite pe medicamente, cozile pe la cabinetele medicale, oamenii ar fi mai sinceri..cam asta s-ar întâmpla. Si atunci se mizează pe aruncarea în ridicol a tehnicilor de autocunoaștere, pe trezirea neîncrederii în propriile posibilități și cultivarea cu obstinație a încrederii în aparate, în medicamente cu reclame agresive…în orice, dar în capacitatea proprie de apărare și refacere, nu. Foarte mulți oameni merg pe lângă drum, dar ei cred că sunt pe drum; merg pe drumuri paralele, dar ei cred ca se află pe același drum; sunt dependenți de tot și de toate, dar ei cred că sunt independenți; luptă pentru așa zisa independență dar de fapt se zbat în singurătate; aleargă după prieteni dar evită să fie prietenii cuiva; vor sinceritate dar evită adevărurile atunci când le întâlnesc; nu știu ce vor, dar vor..Așa încât, chiar cu riscul de a fi și eu tratată precum tehnicile amintite, risc pe care îl înfrunt de fapt de multișor, voi deschide mai mult cutia Pandorei și voi încerca să pun la îndemâna celor ce caută, fenomene și explicații necesare vieții.