FARMACIA

M-am dus să-mi iau medicamente, pentru… boala aia a mea gravă. La farmacie era îmbulzeală mare… afară, numai în farmacie nu era nimeni. Îl întrb pe unu’ de stătea acolo pe post de paznic, cu o hârtie în mână.
-Auzi mă, ce se întâmplă aici… că văd așa, că… nu intrați?
-Am făcut listă, ca să intrăm pe rând, civilizați și noi!
-Unde să intrați că… văd…
-În farnacie normal! Da, nu acuma’ când o aduce medicamentele!
-Și e mare lista aia, că mă… treceam și eu, așa de “completare”, pentru boala aia a mea.
-Să tot fie vreo, 200 de inși.
-Păi, când i-ai strâns, că nu văd acilea, așa de mulți?
-A, păi! Eu am venit azinoapte la schimbul 3 iar, un amic de-al meu; a fost schimbul 1, acum eu sunt la schimbul 2, înțelegi.
-Și medicamentele, unde sunt?
-N-au sosit, dar când or’ să vină…
-Vă băgați toți în față buluc! De parcă eu, iau… medicamente de ieri, hai mă… că sperii ursu!
-Numa’ să intri în față, că vezi tu!
-Aș… vorbește frumos! Mă!
Îmi iau căruțul, da… nu plec fără el nici mort! Odată, mi-aduc aminte, l-am uitat acasă, da… mă, și aruncase unu, de la tarabe un zarzavat, de-o frumusețe, nu alta; da’ i-al, dacă poți, o varză lovită și gata, hai acasă! Da, și dau să plec… numa’ ce văd mișcare în mulțime, coada se făcu în formă de buluc organizat, la intrarea în farmacie. Se mișcă în sfârșit ușa, apare o farmacistă, care încearcă să zică ceva, printre întrebările strigate de mulțimea ce stătea, “organizat la coadă”. În sfârșit, se impuse paznicul lor, cu hârtiile alea, în mână.
-Alo… să o lăsăm pe domnișoara farmacistă, să ne anunțe când ne aduce medicamentele!
Un glas pițigăiat, ar fi vrut să spună ceva, dar rămase fără suflu la huiduielile ce veneau din grămada aceea “organizată” de oameni. Așa că, tot reprezentantul lor se văzu nevoit să le traducă.
-Alo… puțină liniște vă rog! Domnișoara, ne anunță, aici de față, că farmacia se închide, începând de acum. Așa că, sunteți liberi, să plecați acasă.
Gașca se sparse repede, numai vreo doi, mai grav bolnavi, se mișcau mai greu. M-am dus imediat, cât am putut de repede, la ușa farmaciei și-am început să bat în ușă cu toate puterile mele, care fie vorba, nu erau decât un biet ciocănit. În sfârșit, de ușă se apropie pițigăiata:
-Ce domne’ n-ai auzit, ești tare de urechi, ce-ai!
-Nu, domnișorico’! Vroiam să știu când mai deschideți, că vreau să mă înscriu și eu la schimbul 3.
-Ce schimbul 3 mă tataie, du-te de-ți măsoară locul la cimitir, că-ți fură ăia locul de veci, mă!
-Și când deschideți șandramaua asta, care v-asăzică?
-Păi n-o mai deschidem, o-nchidem de tot, o desființăm!
-Și… după cartoane când pot să vin?
-Păi ce-ți trebuie cartoane, că te bagă la căsuță de lemn: salteluță, pernă, toate alea.
-A, nu… am casă, am și nepoți. Cu cartoanele, mai luam câte-o ciocolată pentru ei.
-Aha, păi… astăzi trebuie să evacuăm, așa că vino mâine dimineață.
-La, ce shimb?
-Auzi băi, boșorogule! Eu vorbesc frumos cu tine și tu mă iei la schimburi ai! N-ai babă acasă, pramatie ce ești!

Dragoș NONCIU