Ideea frontierelor și a națiunilor mi se pare absurdă. Jorge Luis Borges

Osvaldo Ferrari – poet și amic al scriitorului aprecia felul lui cosmopolit de a vedea lumea: il aimait l'idée que chacun de nous puisse se sentir citoyen du monde, une idée qui protège contre le nationalisme qu'il considérait comme un des pires maux du siècle. Într-un interviu realizat cu Willis Barnstone într-un mod jucăuș afirma că nu crede nici îm patria și nici în matria, inventînd foarte original cuvîntul, zicînd că acestea sunt niște superstiții în care am ajuns să credem [1, p. 69-70].
Astăzi a-l cita pe Borges (1899, Buenos-Aires-1986, Geneva) este deja o modă intelectuală a timpului, căci unul dintre marii scriitori ai secolului XX, Borges, a fost un om de o cultură uluitoare. Creator al unei vaste mitologii literare, Borges propune o Bibliotecă Babel în care lumea noastră este o proiecție mentală a unei alte lumi care ne trăiește. Lectorul este cuprins într-un mod ludic în vertigiul unui mozaic de oglinzi, de grădini ce se bifurcă într-un fel labirintic, în timpurile tuturor oamenilor și în toate punctele ce converg într-un singur punct aleph-ic.
În țara mea, spunea într-o discuție Borges, sunt Omul invizibil [2, p.106 ]. El se declară bucuros că nu-l vede nimeni și speră din tot sufletul să rămînă așa [3, p.12 ].
Însetat de căutare și călătorii, Borges a vizitat adesea Parisul. Se oprea de obicei la celebrul Hotel de pe calea Artelor Frumoase, acolo unde murise în 1900 Oscar Wilde. Pe fațada acestui hotel există în prezent două plăci, una care amintește de autorul lui Dorian Gray și alta de autorul celebrului Fervor de Buenos Aires. În acest hotel la zece dimineața, după dejun, cărturarul din Buenos-Aires discuta cu studenții și jurnaliștii care erau acolo.
Aici, în orașul avangardelor probabil că a înțeles încă o dată că dintre toate țările Americii Latine, Argentina este cea mai influiențată de Europa. La Paris a realizat că în cultura Argentinei pot fi urmărite un șir de influențe străine mai ales franceze, explicîndu-și de ce elita culturală argentiniană mereu a considerat drept o a doua patrie Parisul (și nu Madridul), de ce pe parcursul sec. XIX multe idei politice și filosofice franceze au pătruns în literatura argentiniană. Borges, referindu-se la Paul Groussac (1848-1929), istorician, scriitor și om de cultură argentiniană de origine franceză, prezintă o imagine a limbii și culturii franceze receptate în Argentina: En Argentina, nuestra lengua es el español, un poco modelado por el francés. Sobre todo es un gran escritor francés que nadie conoce acá : Paul Groussac. Él fue el que encontró una inflección francesa a la lengua española. En Argentina hay mucha gente que no lee, pero todos los que escriben fueron influenciados por él. (...) Cuando leo una página de prosa escrita en francés, no sé si el autor es inteligente, porque, como lo decía Goethe, es la lengua la que escribe por él. Sau mîrturisea acelați lucru în franceză în alt interviu: Paul Groussac. C'est lui qui a trouvé une inflexion française pour la langue espagnole. Il y a bien des gens qui ne le lisent pas en Argentine, mais tous ceux qui écrivent ont subi son influence.
În acel cartier al dandismului francez poate a și scris celebrul poem A Francia:
Nunca he dejado de estar en Francia, y estaré en Francia / cuando, en alguna parte de Buenos Aires, / la beneficiosa muerte me llame. / No diré la noche y la luna, sino Verlaine. / No diré cosmogonía, sino el nombre de Hugo, / ni tampoco amistad, sino Montaigne.
(Am fost și voi rămîne în Franța / chiar și atunci cînd multașteptata moarte mă va chema /
din vreo uliță a Buenos-Airesului. / Nu voi spune noaptea și luna fără Verlaine. /Fără Hugo nu pot zice cosmogonie. / Prietenie – fără Montaigne.)
În anul 1919 Borges a participat la cîteva ateliere de scriitură automată, după modelul celei suprarealiste, manuscrisele cu aceste exerciții poetice borgesiene s-au păstrat la Paris în colecția lui Tristan Tzara [4, p. 480]. Deși se consideră că suprarealismul merge pe intuiției, iar scriitura lui Borges pe o raționalitate proiectată mental într-un fel fantastic, mulți au găsit afinități cu operele suprarealiștilor în textele lui [5, p. 407] .
Debutul francez al lui Borges începe în anii ’30 ai secolului trecut cînd narațiunile lui filosofice, care au început a fi traduse în franceză, au atras atenția scriitorilor și gînditorilor francezi printre care: Roger Caillois și Michel Foucault. Mai tîrziu va continua să intereseze lectorul francez publicînd Labirints. Iar Premiul Internațional de Literatură oferit de Congresul Internațional al Editorilor (1961) pe care îl primește împreună cu Samuel Beckett, îi va aduce notorietatea cu adevărat. Acest premiu îi va asigura recunoașterea universală a operei, care va fi tradusă deja în cinci limbi. Primind o decorație din partea Franței și a Academiei de Literatură din Argentina este proclamat de Jorge Telerman în numele poporului francez și al Ministerului de Cultură și Comunicare din Argentina Ofițer al artelor și literaturii. Jorge Telerman afirmă la această sărbătoare că Borges aparține acelei categorii de personalități, atît de dragi sufletului francezilor, încît trece fără nicio îndoială peste barierile care separă lumea culturii și lumea vieții publice. Francezilor le place caracterul polivalent al spațiilor sale artistice, pline de o atmosferă magică. Cititorul francez se întreabă: Și atunci, e argentinian sau francez, Franța sau Argentina. Dar puțin contează în fond. Căci ca și în poemul despre Buenos-Aires, acest oraș, care ar putea fi un alt Paris, se transformă într-o cetate atît de particulară și totodată atît de universală în care se reflectă experiența fiecărui om în parte și a întregii Umanități în general.
Francis Lott îl anunța pe Borges drept o reflecție fidelă a unei Argentini văzute de Franța, o imagine certă a unei argentini iubite de Franța.
O serie de conferințe ținute în Anglia, Franța și Suedia în anul 1963 va lansa textele borgesiene în spațiul european. În 1964 revista franceză L'Herne îi va dedica un număr special în care vor fi publicate articolele scrise de diferiți scriitori și critici de artă. Totodată apare în franceză un volum ce cuprinde întreaga sa creație poetică. În acelați an este invitat de UNESCO la Paris pentru celebrarea a 400 de ani de la nașterea lui Shakespeare. În aceeași periodă Michael Foucault își începe cartea Les mots et les choses cu un comentariu borgesian. Entuziasmul a fost, după cum menționa Mario Vargas Llosa ecumenic: de la Le Figaro la Le Nouvel Observateur. Primit și de publicul academic este numit Doctor Honoris Causa al Universității Sorbona în 1977, iar în 1979 va primi medalia de aur a Academiei franceze [6, p.497-498]. Astfel va deveni un scriitor apreciat și promovat, încît în 1983 le va oferi francezilor o adevărată șezătoare literară la College de France unde va discuta despre creația poetică cu admiratorii săi printre care și Emil Cioran. Însă întotdeauna va rămîne la gîndul că publicul este o iluzie... [7, p. 72].
Mario Vargas Llosa în articolul său Borges en París menționa că Franța a celebrat o sută de ani de la nașterea (1899-1999) lui Borges prin numeroase monografii, reviste și suplimente literare, printr-un torent de articole și reeditări de carte. Llosa consideră că: Ningún país ha desarrollado mejor que Francia el arte de detectar el genio artístico foráneo y, entronizándolo e irradiándolo, apropiárselo. Viendo la exuberancia y felicidad con que los franceses celebran los cien años del autor de Ficciones, he tenido en estos días la extraña sensación de que Borges hubiera sido paisano, no de Sarmiento y Bioy Casares, sino de Saint-John Perse y Válery. Ahora bien, aunque no lo fuera, es de justicia reconocer que sin el entusiasmo de Francia por su obra, acaso ésta no hubiera alcanzado - no tan pronto - el reconocimiento que, a partir de los años sesenta, hizo de él uno de los autores más traducidos, admirados e imitados en todas las lenguas cultas del planeta.
Dar Borges a fost și motiv de discordie în Franța. Este cazul cînd prestigioasa editură Gallimard se afla într-o adevărată dispută cu consoarta lui Borges María Kodama din cauza că ea era împotriva reeditării operei complete a scriitorului. Le Nouvel Observateur a numit acest eveniment Scandalul Borges, scandal în care Antoine Gallimard ar fi spus Perdemos un millón de euros, de parcă opera borgesiană ar fi doar o marfă...
Emilio Carilla de la Universitatea Tucumán afirma în La difusión internacional de Borges: Francia y Etados unidos son, de manera especial, los países donde el conocimiento de su obra resulta más evidente.
Jurnalistul Robert Louit menționa: Il (Borges) parle un français impeccable et se montre un auditeur attentif. Borges vorbea franceza de mic copil, știa să recite versuri din Mallarmé, Valery și Verlaine, sau cîte o frază din proza lai Montaigne sau Flaubert. Borges l-a considerat pe Gustave Flaubert un mare maestru al literaturii franceze: Flaubert este primul Adam al unei noi specii de om – omul de litere asemenea unui sacerdot, ascet și aproape martir. Flaubert este autorul pe care Borges l-a citit și l-a recitit, autorul care l-a uimit prin stilul și tehnica sa de scriitură.
În Franța în 1969 au apărut două filme despre Borges și anume: televiziunea franceză propune telespectatorilor un film documentar despre scriitor regizat de André Camp și José María Berzosa; un alt film este cel regizat de Alain Margou după nuvela borgesiană Emma Zunz [8, p. 312] .
Borges mărturisea într-un interviu că a fost crescut în Elveția, căci venind cu familia sa în vara lui 1914 pentru a vizita Geneva a fost blocat în acel oraș odată cu proclamarea războiului. Astfel el se considera un bun genevez. La Geneva va decide să se facă scriitor și anume scriitor de limbă spaniolă. În cartierul genevez Saint Jean o stradă îi va purta mai tîrziu numele. Aici descoperă literatura franceză: Daudet, Hugo, Flaubert, Baudelaire, Maupassan, Zola [9, p. 56] .
Pentru Borges Elveția este țara toleranței și a respectului, țara în care oameni de limbi și religii diferite trăiesc în armonie. Încă din timpul adolescenței, aflat în Geneva, neputînd să se întoarcă acasă din cauza unui conflict pe care nu-l putea explica, viitorul scriitor va aprecia toleranța și solidaritatea geneveză. María Kodama va afirma că il l'aimait surtout pour son sens du respect des autres. În ultimele zile pe acest pămînt scriitorului îi plăcea să se plimbe pe străzile acestui vechi oraș european. C'était merveilleux de voir l'attitude des gens qui le reconnaissaient. Je m'en rendais compte car ils me regardaient, souriaient et continuaient leur chemin. Je le lui disais et il était content que l'on sache qui il était mais qu'on le laisse quand même tranquille, nota María Kodama.
Într-un articol de-al său John Berger făcea portretul acestui oraș european caracterizîndu-l drept contradictoriu și misterios. La răscrucea tuturor vînturilor, Geneva e un punct de convergență și ea o știe. Centrul ei e și el un punct în care converg mai multe străzi și stradele care formează împreună o grădină a potecilor care se bifurcă, o bibliotecă labirint în care în loc de litere sunt prezente alte semne.
Strada Tour-Maîtresse este una din ele. Într-un hotel amplasat aici și-a petrecut ultimele 6 luni scriitorul argentinian de parcă acel estaré en Francia cuando, en alguna parte de Buenos Aires, la beneficiosa muerte me llame era o prevestire aproximativă a viitorului.
Tot pe una din aceste străzi (în piața Bourg-du-Four, sau pe strada Général-Dufour, căci Borges confunda aceste denumiri) tînărul Borges la vîrsta de 17 ani va deveni bărbat la insistența tatălui său, fapt care îi va marca viața într-un mod aproape freudian.
Cimitirul în care și-a găsit odihna de veci scriitorul cosmopolit se numește le Cimetière des rois . Pe piatra funerară sunt scrise cîteva cuvinte simple:Il me faut justifier ce qui me blesse. / Bonheur ou malheur ne m’importent pas. / Je suis poète.

1 W. Barnstone, Borges, într-o seară obișnuită la Buenos-Aires, Curtea Veche, București, 2002
2 J.L.Borges, Arta poetică, Curtea Veche, București, 2002
3 Op. cit., Curtea Veche, București, 2002
4 Х. Л. Борхес, Cобрание сочинений, т. IV, Амфора, М., 2005
5 Х. Л. Борхес, Тайнопись, Амфора, Санкт-Петербург., 2001
6 Op. cit., Амфора, М., 2005
7 Borges despre Borges. Convorbiri cu Borges la 80 de ani., Ed. Dacia, Cluj, 1990
8 J. Woodall, Jorge Luis Borges. Der Mann im Spiegel seiner Bücher. Eine Biographie, Ullstein, Berlin, 1999
9 Op. cit., Ullstein, Berlin, 1999