agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2043 .



Intalnirea
eseu [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [repede ]

2007-06-04  |     | 



« Bună.. Mi s-a părut mie că tu ești. » S-a apropiat de mine un necunoscut. În mod nomal nu m-aș fi oprit și cu atât mai mult să aștept să văd ce are de spus, dar , sincer,și mie îmi părea că-l știu de undeva.. Mai știi ? vreun coleg de școală, grădiniță.. pe cei de liceu mă consider încă prea tânără ca să uit cum arată. Omul e zâmbitor si foarte liniștit de parcă ne-am cunoaște de o viață. Sunt totuși în drum spre servici, n-am chef sa întârzii din cauza lui, dar nici nu-mi vine să-l reped si aștept să văd ce mai are de zis. Încă tace.. « Mă gandeam eu că trebuie să ne mai întâlnim, măcar din intâmplare și uite că am avut dreptate. A trecut însă atâta timp.. » Bun, a trecut timp, deci am fost clar colegi de școală.. oare asta e ăla din banca 2-a de la geam, cum l-o fi chemând ?! Zâmbesc și eu : « Da, a trecut multă vreme.. » îmi povestește ce-a mai făcut, unde lucrează, ce-i place să facă.. În 10 minute îl cunosc mai bine ca cel mai bun prieten al lui și totusi habar n-am cum îl cheamă. Ei, nu contează, sigur e ăla de la geam, era cam șaten și vorbăreț și atunci..Îi povestesc și eu ce-am mai făcut, pe unde am lucrat și ce-mi place să fac in weekend. Nu fac eu cine știe ce sâmbăta, dar până la urma a fost subiect de bacalaureat la engleză. E drăguț băiatul, n-o mai știe el pe cea mai bună prietenă a mea si colega mea de bancă din scoală, dar știe că aveam o prietenă bună. și când era discuția mai în toi și deja intârziasem la servici și nu-mi mai păsa, gândindu-mă ce frumos era când eram copii si ce mică e lumea să ne întâlnim așa, îmi zice : « Auzi, Maria, ce-ar fi să bem o cafea o data în amintirea vremurilor de demult ? » Ați zice că nu-i nici o problemă, numai că eu nu sunt Maria. Ne cerem brusc scuze, amândoi și ne vedem de drumul zilnic spre servici, se mai întâmplă, a fost doar o greșeală… și totusi.. Nu scap de gândul că mi-ar fi plăcut să fie chiar acel coleg, al cărui nume nu-l mai știu. Oare câți colegi au rămas doar figuri fără nume sau nume fără figuri ? Câți mai au loc în amintirea mea și pe câți i-am pierdut pe drum ? și câte locuri au fost ocupate de trecătorii prin intersectia Răzoare la ora 8 30 a dimineții ?

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!