agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-04-02 | |
Cineva se aproprie si-l scuipa pe fata. Era obisnuit cu asta.Il privi in ochi si ii zambi. Il ruga cu privirea sa accepte ca el deja il iertase.
Iertase demult, prea multe. Fusese un tip sensibil. A invatat curand ca a fi altfel doare. A invatat ca din toate confruntarile din viata, ramai mai sarac. Castigi, dar sufletul tau se chirceste. Curand pierzi drumul spre tine, spre frumosul din tine. Iar frumosul din tine nu trebuie pierdut niciodata. Si totusi el il pierduse primul. Era considerat un tip dotat. Se stia sarac, inutilitatea sa il domina. Ajunse-se sa doboare toate tintele pe care mediul si orgoliul le impun. Siesi nu-si mai vedea utilitatea. Candva, in copilarie suferise mult. Luase viata de piept de mic. Familia, viata il renegau. Era altfel. Durerilor vietii le-a raspuns la inaltime, dar gresit. Invatase, ca, oricine poate fi distrus prin sentimente. Viata facea la fel. A raspuns cu logica-i atat de taioasa. Incet, incet, invata sa-si impinga cat mai jos sentimentele. Viata la pacalit din nou. Ii facuse jocul, ramasese fara suflet. Sau fara drumul catre sufletul lui. De la viata invatase simularea. Exersa incet, incet, si constata ca e un as. Invatase mai intai ca poti face ce vrei dintr-o femeie caruia ii spui ce vrea sa auda. Pricepu si mai repede ca e valabil pentru toti oamenii, indiferent de sex. Era o betie din care nu mai putea iesi. Ca si cum bei de suparare ca nu esti in stare sa te lasi de baut. Sub imperiul lui "cu orice pret" reusise tot ce-si propuse-se. Lovitura a primit-o intr-o seara in care a constatat cat rau face. A inteles abia acum, ca nu mai are inima. Creierul lui structurase legi care aplicate corespunzator simulau perfect inima. "Daca as iubi-o as face asa…100 de flori…Daca as vrea sa-i fiu recunoscator as proceda asa…" "Oamenii pe care ii misca asta, cu care ar trebui sa ma confund, ar proceda asa…" Logica, totul controlat. Din copilarie nu-i mai ramasese decat visul. Era singura cale spre el. Era singurul mod in care era viu in intregimea lui. Nu-si putea explica nici acum. Poate ca, pentru ca siesi isi ajunsese de mult, nici visele lui nu-l mai intersau. Incercase sa imparta si sa cladeasca vise, dar nu facuse decat sa distruga destine. Acea vesnica nemultumire pe care ti-o impun reperele logice…Nu mai avea nici vise…poate doar… Ii mai ramasese un singur lucru. Se hranea cu scanteia de lumina din ochii celor pe care-i ajuta sa-si urmeze visele.Daca el nu mai e demn de vise, macar sa ramana alaturi de ele. Nu putea trai fara. Strainul se opri. Se duse intins la el si simula din nou. Ii intinse mana. O stranse, se rasuci, facu doi pasi si continua sa strige ca inainte sa-l opreasca strainul. Se indeparta strigand cat putea de tare: "Sunt vanzatorul de vise. Nu costa bani. Sunt vanzatorul de vise. Avem vise calde, vise colorate, vise de marire, vise de iubire, avem vise…."
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate