agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-12-15 | |
Am pornit de mult timp in cautarea sclipirii albastre a sufletului tau , am strabatut un durm atat de lumg incat parca am mai imbatranit.Am pornit catre lumina divina atat de incantat incat am si uitat ca sunt doar un inger cu o singura aripa.Am vrut sa imi indrept privirea in jos, sa ma uit catre pamant dar ceva imi spunea sa ma uit doar drept inainte. Priveam in sus si gatul imi amortise, simteam cum incep sa ma descompun. Imi cadeau bucati din trup undeva in necunoscut. Imi cadeau precum niste frunze ce se dezlipesc de ramurile copacilor atunci cand vine toamna. Era o imagine atat de frumoasa incat nici nu ma interesa daca am mai pierdut o bucata sau daca am pierdut intreg trupul.Am tot privit in sus, am trecut prin ceruri colorate, am strabatut culorile curcubelului in sens invers si am ajuns catre lumina. Nu mai eram trup eram doar suflet, dar era atat de bine incat nu as fi dorit niciodata sa ma materializez . Am inceput sa te caut sclipirea albastra. Nu mi-a fost greu sa te gasesc , erai singurul albastru din intregul alb-galbui. Stateai si ma asteptai,suflet de o eternitate sau asa am crezut eu dar nu trecuse decat o umbra de la ultima noastra intalnire. Iarasi incerc sa vorbesc, uit de fiecare data ca noi nu avem nevoie de cuvinte. Ne intelegem prin sclipirile razelor noastre . Esti atat de albastru...Stau si ma gandesc la umanitate la dorinta lor continua de a se purifica , de a cunoaste adevarata lumina. Spune-mi slcipire albastra cine le-a furat lumina ? Cine a ramas nepedepsit ? Inainte obisnuiam sa ma uit la lumea de pe strada, sa caut sclipirea din ochii lor. Acum a renuntat. Nu am intalnit decat putini oameni care sa-si poarte lumina-n ochii.Ce pacat ca nu pot sta o eternitate cu tine, vezi tu , aici pe pamant fiecare avem cate o misiune de indeplinit. O misiune pe care cu greu o finalizam. Ne trebuie o viata de om, iar cand murim ne dam seama ca am trait atat de putin. Trei umbre are viata omeneasca , trei umbre ce cauta mereu sa se gaseasca dar rareori reusesc sa devina una si aceiasi. Mi-e grea exprimarea si mi-e greu gandul. Mereu am impresia ca nu am intelegi.Stai de prea mult timp aici, revin-o locul meu ti-l ofer !
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate