agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2251 .



Revenind pe pamant
eseu [ ]
din rai

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Emundin ]

2003-12-15  |     | 



Am pornit de mult timp in cautarea sclipirii albastre a sufletului tau , am strabatut un durm atat de lumg incat parca am mai imbatranit.Am pornit catre lumina divina atat de incantat incat am si uitat ca sunt doar un inger cu o singura aripa.Am vrut sa imi indrept privirea in jos, sa ma uit catre pamant dar ceva imi spunea sa ma uit doar drept inainte. Priveam in sus si gatul imi amortise, simteam cum incep sa ma descompun. Imi cadeau bucati din trup undeva in necunoscut. Imi cadeau precum niste frunze ce se dezlipesc de ramurile copacilor atunci cand vine toamna. Era o imagine atat de frumoasa incat nici nu ma interesa daca am mai pierdut o bucata sau daca am pierdut intreg trupul.Am tot privit in sus, am trecut prin ceruri colorate, am strabatut culorile curcubelului in sens invers si am ajuns catre lumina. Nu mai eram trup eram doar suflet, dar era atat de bine incat nu as fi dorit niciodata sa ma materializez . Am inceput sa te caut sclipirea albastra. Nu mi-a fost greu sa te gasesc , erai singurul albastru din intregul alb-galbui. Stateai si ma asteptai,suflet de o eternitate sau asa am crezut eu dar nu trecuse decat o umbra de la ultima noastra intalnire. Iarasi incerc sa vorbesc, uit de fiecare data ca noi nu avem nevoie de cuvinte. Ne intelegem prin sclipirile razelor noastre . Esti atat de albastru...Stau si ma gandesc la umanitate la dorinta lor continua de a se purifica , de a cunoaste adevarata lumina. Spune-mi slcipire albastra cine le-a furat lumina ? Cine a ramas nepedepsit ? Inainte obisnuiam sa ma uit la lumea de pe strada, sa caut sclipirea din ochii lor. Acum a renuntat. Nu am intalnit decat putini oameni care sa-si poarte lumina-n ochii.Ce pacat ca nu pot sta o eternitate cu tine, vezi tu , aici pe pamant fiecare avem cate o misiune de indeplinit. O misiune pe care cu greu o finalizam. Ne trebuie o viata de om, iar cand murim ne dam seama ca am trait atat de putin. Trei umbre are viata omeneasca , trei umbre ce cauta mereu sa se gaseasca dar rareori reusesc sa devina una si aceiasi. Mi-e grea exprimarea si mi-e greu gandul. Mereu am impresia ca nu am intelegi.Stai de prea mult timp aici, revin-o locul meu ti-l ofer !

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!