I-am spus ca pentru mine cel mai erotic moment al unei viitoare relatii va fi intodeauna clipa care precede primul sarut. I-am atras atentia sa se concentreze la acea unica secunda dupa care totul devine altfel.
Ii ziceam ca acea clipa sacra al unei relatii imbobocite, care desparte anticipatia de cunoastere, nu mai revine in forma si intensitatea initiala niciodata.
Minutele care urmeaza dupa primul sarut nu mai sunt incarcate emotional cu nesiguranta sau indoieli. Chiar daca extazul trairilor care le sunt asociate pot depasi cu mult tensiunea simtita la caderea intaiului fir de nisip, ele vor face parte deja dintr-un sirag, dintr-o continuitate temporara. Ele pot gazdui vartejuri dar nu ma pot separa apa trairilor de uscatul ne-cunoasterii.


Ma intreb daca o astfel de revelatie nu e ceva asemanator cu ce a simtit Adam cand a muscat din marul daruit de Eva? Sau poate buzele ei au fost substituite cu fructul oprit? Oricum trairea lui Adam s-a schimbat brusc de parca un alt nivel de constiinta s-ar fi prabusit brusc peste el.
Cunoasterea e permisa doar intre jaloanele definite initial, sau EL ne permite sa cercetam viata ca niste copii curiosi?
Dupa testul pacatului originar mi se pare ca plaja de miscari libere si nesupravegheate a devenit mai mult decat ingusta. Sau poate buzele dulci al unei Eve erau codul de access spre un univers unde morala paradisiaca nu mai avea control.