agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-03-01 | |
Primăvara
Motto: „Nu îi fie de deochi Ce frumoasă-i fără ochi!... Pune-i degetare Câte-o sărutare. Umblă-ncet, ia-i mâna încet,… Si-n cuprinsul pălmii drepte, Dă zântâi de marte, Pune-i mărțișor o carte.” Frageda - Arghezi M-ai chemat? Perfect. Iată-mă într-o superbă procesiune de arome fragile dar persistente de esențe florale, de străfulgerări amețitoare de lumină și difuzii impetuoase de verde. Strălucesc pentru tine, mă insinuez pentru tine și respir eleganța proaspătă a cruzimii ocazionale. Sunt destinul tău de un anotimp și junghiul de sub coastă și cu toate că mă iubești din ce în ce mai puțin , mă dorești din ce în ce mai mult. Când ochii tăi alunecă spre mine cu încetineală indecentă, anticipând plăcerea aspirațiilor nocturne, mă strecor în visele tale șicanându-te cu cele mai adânci coșmare. Te însoțesc la plimbare și sub pojghița lichidă a ploii îți ofer un arpegiu romantic de sunete, armonie și culoare. Vrei să mă oprești, dar trec pe lângă tine cu adierea moale a brizei marine sau mă strecor printre crengile copacilor glazurându-i cu pulberi florale. Sunt fermecătoare când te refuz și relativ distantă când te accept în preajma mea. Gura îți tremură de emoție, când mă simți foarte aproape, iar când plec las în urma mea o boare de bunăvoință, suficientă ca să trăiești cu seva mea în suflet. Crezi că te-am sărutat, dar sunt aripile delicate ale fluturelui pe care l-am trimis în întâmpinarea ta și te-a atins în zborul său spre moarte… Râzi homeric, când vrei să mă detești și pari devastat când mă regăsești în forma mea cea mai înmiresmată. Oriunde te întorci, mă vezi în freamătul norilor cu arabescul semnăturilor lor, în sofisticarea catifelată a cerului noaptea, și chiar în defilarea zilei de azi către cea de mâine. Albastrul meu senzațional, este pudrat de stele, iar în verdele ochilor mei, admiri tinerețea. Exuberanța. Ștrengar dar inutil, îmi faci cu ochiul. Oriunde te întorci mă simți în întunecimea udă a nopților ploioase, a prafului iscat la marginea drumului sau în foșnetul păsării care se întoarce la cuibul de sub streașina casei tale. E un melanj unde surâsul tău complice se transformă într-o suferință trufașă și unde în locul cuvintelor mele găsești subtilități florale. Plec când nu te aștepți, revin când nu mai speri. Sunt gândul tău de azi, uitarea ta de mâine. Nu te speria, nu mă alunga. Adoră-mă Sunt eu… Primăvara ta.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate