Până să apară acest domn Bush terorismul nu era un lucru serios. Nu era așa de serios.
Până să apară domnul Bush terorismul era prevenit așa cum se cuvine.
Am fost în Franța, în 1998 , la puțin timp după atentatul din stația de metrou. Poliție cât cuprinde pe străzi, toți cu degetul pe trăgaci. Într-o seară, anunț în stația de metrou “Vă rugăm să ne scuzați dar în stația de metrou Bastilia este un pachet suspect. De aceea, circulația pe liniile … este închisă, urmând ca să fie deviată prin…” . Manifestație a imigranților ilegali (majoritatea asiatici) în fața primăriei. N imigranți- n+m polițiști. Manifestație mai violentă a elevilor de liceu.Poliție cât cuprinde-final cu bătută zdravănă, și fără rețineri. Teroriștii de la stația de metrou prinși lângă Marsilia- parcă. Lichidați “într-un schimb de focuri”. Terorism exista și atunci. Soluțiile erau însă mai normale- și mai eficiente. Dar nu exista isterie. Sau stupizenie.
Israelienii s-au confruntat cu terorismul de la nașterea statului Israel. De câte ori au fost loviți au lovit. Eficient și efectiv. Chiar azi, un leader Hamas s-a dus să-l întâlnească pe Allah.
Pentru americani, atentatul de la Oklahoma a fost mult mai important până în 2001 decât orice fel de acțiune arabă. Iar la Oklahoma a fost un american.
Și veni minunea lumii. Bush, ajuns la putere prin niște alegeri dubioase (și e puțin spus) avea nevoie de material. De ceva, orice ca să iasă din “yesterday news”. Și a apărut 9/11. Oricărui om normal trebuie să-I fi sclipit o luminiță. Iată țara cea mai puternică din lume. În această țară dl.Atta și complicii săi pot deturna liniștiți avioane-(cred că la Tarom nu s-ar fi putut –existau, și cred că mai există și azi acei tovarăși de treabă cu Kalashnikov-ul ițit prin pantalon- care au grijă de securitatea zborului) și pot intra cu ele unde vroiau. Și dacă ar fi vrut să intre într-o centrală atomică ? Sau într-o uzină de arme chimice ? Trebuie să fii foarte naiv să nu ți se pară ceva suspect. Și trebuie să fii foarte prost să o crezi astăzi pe dna. Rice că ei nu știau absolut nimic. Dar chiar nimic. Și că nu le-a trecut nici un moment prin minte…urmașii victimelor din Septembrie au multe motive de supărare. Pentru că, dacă n-a fost ceva pregătit de Bush, i-a venit ca o mănușă. Pe spinarea cetățenilor săi.Ei, gata! Marele cruciat se urcă pe calul său alb și pleacă la luptă contra terorismului. Rezultate ? Nil! Marea mașină de război americană (circa 300.000 de soldați mobilizați în Afganistan și Irak)e incapabilă să bată o bandă de maximum 10.000 de oameni, prost înarmați și slab pregătiți- aici chiar că nu mai e Vietnam –e Charlie Schultz+Muppets. Ați văzut probabil filmele cu pregătirea Al Qaida date la Pro Tv. Păi la pregătirea lor- comparată cu cea a pușcașilor de la Fort Bragg- sau măcar cu a pifanilor de la Bobocu- Al Qaida era carne de tun pentru soldatul Gică venit de două luni în armată. Ei uite că n-a fost să fie. Măreața armată americană a umplut Afganistanul de trupe, bombe, morți. Și rezultatul-0. Afganistanul e încă nesigur- și va fi oricând- experiența britanică+sovietică ar fi fost suficientă pentru cineva care vrea să învețe. Osama zburdă liber. La fel și mollahul Omar.
Și atunci dl.Bush intră în Irak. Pentru că, nu-i așa, aici erau acele arme de nimicire în masă (sau prin masă, prin scaun, prin orice) care ar fi lovit America în 45 de minute. Ne putem imagina scena- Sadam cu mâna pe buton-Poc! Cămila din colț se transformă în racheta intercontinentală care lovește Washington-ul.
Și ce face dl.Bush în Irak ? Îl prinde pe Sadam. Un om bătrân, bolnav, pierdut în fantasmele sale. E și asta o victorie, nu-i așa ?
Ce face dl.Bush în Irak ? Deschide cutia Pandorei. Șiiți și sunniți, adversari de veacuri, găsesc un numitor comun- hai să facem poc cu americanii! Dar ce căutau americanii în Irak ? Mai știe cineva ? Și ce căutăm noi acolo ? Și câți vor mai trebui să moară până să înțelegem că există și lucruri mai bune de făcut ? Aratul câmpului, făcutul de copii- orice e mai bun decât să vii acasă într-un sicriu închis.