agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-05-05 | |
Cosorul lui Moceanu a fost inventat de Moceanu.Are o
parte lemnoasa si o parte fieroasa. Partea lemnoasa : limbajul de profesor de romana (nu stiu ce profesie are Adina Ungur si nici nu ma intereseaza), jargonul vechilor manuale de liceu, stilul de "comentariu la limba romana", din cele pe care elevii se chinuiau pe vremuri sa le invete pe dinafara. Partea fieroasa e cea care, autoarea pretinde, "taie" analitic in textul cartii lui Babos. Dar taisul e tocit si nu patrunde dincolo de superficiu. Ma voi ocupa, pe scurt, si de cartea lui Dodu. Voi opera o incizie in textul articolului Adinei Ungur. "DoDu apeleaza la prezentarea descriptiva, folosindu-s de diferite tehnici compozitionale, apelând la naratiunea trecutului sau, la monologuri adresative sau gânduri care îl anima si pe care el le relateaza la timpul prezent al scrierii sau cel trecut, folosindu-se de contextele date si strunind apoi în câteva propozitii clare si concise, situatia, întorcând-o catre subiectul pe care izbuteste sa-l aduca în discutie." Organul prelevat se prezinta astfel: 1. Redundanta cuvantului "apeleaza" este un indiciu de tesut canceros (dupa cum se stie, cancerul e o proliferare necontrolata a celulelor unui tesut). "Dodu apeleaza la prezentarea descriptiva (...), apeland la naratiunea trecutului sau". La un al doilea nivel al inciziei, se poate observa un al doilea grup de celule maligne: "Dodu apeleaza (...) FOLOSINDU-SE de diferite tehnici compozitionale, (...), FOLOSINDU-SE de contextele date". Ritmului aiuritor al verbiajului i se opune un fel de inteligenta subterana a textului: "strunind apoi în câteva propozitii clare si concise, situatia". Undeva se simtea nevoia unui sfarsit, a unei clarificari, a unui katarsis! O ipoteza secundara ar fi: dupa avalansa de "tehnicisme" (cuvinte solidificate in propria inexpresivitate) autoarea a simtit nevoia unei compensari prin ... metafora; "strunind" aduce mirosul puternic de harnasament unui text inodor (insipid, incolor etc). Cat despre functionalitatea celulelor, aceasta e redus la zero. Ce spune Adina Ungur despre "Dodu" (facand o grava confuzie intre narator si autor), se poate spune despre orice scriitor: ca "se foloseste de diferite tehnici compozitionale"!! Pasarea zboara, criticul critica, prozatorul se foloseste de tehnici compozitionale. Diferite. Materialul genetic al textului de mai sus e atat de uzat incat celulele prezinta, in mare parte, un aspect nediferentiat. Adina Ungur aspira la o analiza a aspectelor temporalitatii prozei lui C. Babos pentru care nu are instrumentele necesare; astfel, concluziile sale se reduc la platitudinea cea mai grosiera. Modelul a fost probabil Weinrich; ce vad, insa, e un fel de analiza weirichiana la a zecea mana, o "cadere" a "ideii" in "real" in asa masura, incat devine de nerecunoscut. Pana la urma, tot ce poate spune Adina Ungur e ca proza lui "Dodu" e la trecut, prezent si, mai rar, la viitor: "el relateaza la timpul prezent al scrierii sau cel trecut"; "Viitorul, ca timp, e inexistent în texte si prezent doar ca motiv, destul de vag, ori ca raportare a trecutului la prezent, în termeni comparativi". De fapt, e greu de decis intre "inexistenta in texte" a viitorului si prezenta sa ca "raportare a trecutului la prezent". Banuiesc ca autoarea e o admiratoare a dialecticii hegeliene si ca ar fi in stare sa-mi demonstreze cu aceeasi forta si teza si antiteza. Vorba "hegelianului" Pristanda: "curat murdar!". In aceeasi masura, asistam la suprimarea de facto a timpului, in masura in care viitorul submineaza distinctiile noastre curente, introducand medierea dintre "trecut" si "prezent", intr-un crepuscular "no man's time": "raportare a trecutului la prezent, in termeni comparativi". Cam atat despre "partea lemnoasa". Partea "dura" este un fel de logica a superlativului. Iata o mostra: "abatându-se de la firul logic al subiectului unei teme, prin conotatii, la sensul propriu al cuvântului, pâna la a crea o poveste interesanta si plina de continut" Quod Erat Demonstrandum: povestirea e cat se poate de interesanta si de plina de continut, fiindca este interesanta si plina de continut. "Dodu" este Personajul insusi, Omul-orchestra, balaurul cu sapte capete, autor, narator, saltimbanc, ciuca batailor, "personaj epistolar", personaj literar, "un baietel perfect normal, sanatos" dar si "o persoana maturizata fizic", " comentator de texte, consumator si admirator al literaturii de buna calitate" si, nu in ultimul rand ... "indulgent cu actantii" (!!). Am putea sa adaugam: Dodu e si cel despre care vorbeste clasificarea de mai sus si Dodu neastamparat si care face tot felul de nebunii! E o realizare a lui Costel si asta, sa creeze copii "perfect sanatosi". Mai interesant este cum "Dodu" cel prost ajunge, pana la urma, intelectual, dupa parerea Adinei: "consumator si admirator al literaturii de buna calitate". Eu mai stiu ca Dodu nu e intelectual si ca trage o multime de suturi in fund autorilor de "literatura de buna calitate" de pe poezie.ro. In final, vreau sa zic vreo doua vorbe si de "Probleme barbatesti". Cartea e o incercare neizbutita de a oficializa existenta unui personaj literar, Dodu, cat se poate de viu in mediul lui natural, poezie.ro, dar cu totul lipsit de credibilitate intre copertile unei carti. Ma intreb daca alta ar fi fost situatia daca in "Probleme barbatesti" ar fi fost inserate si pretextele lui Dodu. Sau chiar toate textele din subsolurile acestora (ipoteza, e drept,cu totul nerealista). Cert e ca savoarea prozelor lui Dodu deriva si din efectul de surpriza, din ruperea de ritm pe care o opereaza in context. Dodu bate campii la modul sublim, ceea ce spune are de cele mai multe ori o foarte slaba legatura cu textul. Dar aceasta legatura nu e insignifianta, dimpotriva,produce o deturnare de sens cu efecte estetice sui-generis. Parerea mea este ca Dodu e doar o voce, un om din satul "poezie.ro". E "prostul satului", daca vreti. Unul ca Nastratin Hogea. Dar vorbele lui de duh nu pot fi izolate de "naratiune". "Probleme barbatesti" e proza, dar foarte saraca in epic. Sunt doar fotografii cu Dodu puse una langa alta, nu sunt imagini succedate cu viteza necesara pentru a da impresia de "film". Eu cred ca "Problemele barbatesti" e doar un experiment nereusit si sunt curios daca pe viitor Costel va reusi sa valorifice filonul epic "Dodu". Asta ramane de vazut la urmatoarea carte a sa (care, am inteles, are multe puncte comune cu "Probleme barbatesti"). |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate