CHEF CU DANS

Dansul incepe ca un joc al copiilor. Primele gesturi sunt putin penibile, dansatorul incearca timid cateva miscari, ca o incalzire, reparabil pentru ceilalti, pe care de fapt nu ii intereseaza. Aceasta se datoreaza nonsensului ce se gaseste in dans. Lipsa unui scop de fond, pierdut pentru totdeuana, face dansul sa semene cu un sport.

Poate o parte a impreunarii dintre barbat si femeie sa mai contina sensul vechi al ritualului de dans, atunci cand sincronismul miscarilor acestora patrunde in ambele fapturi si se resoarbe in senzatia impletirii intr-unul singur.

Astazi nu mai este nimic ritualic in dans. Saltul peste penibilul ramas in locul actului constient este posibil prin bautura. Din pacate dansul nu mai este o bucurie , in afara veselei pe care o da vinul. Vinul si dansul sunt legate prin transpiratia mintii ( abureala) si cea a trupului.

In afara ritmului contopit a doua fiinte ce se iubesc, sexul e un travaliu in asteptarea unui final placut.

De ce a aparut dansul ? Ca un insotitor al muzicii sau ca o forma gestuala, aferenta sunetelor. Armonia nu a determinat dansul, poate ritmul, cadenta naturii, prin repetabilitatea simpla a unor actiuni fizice. Armonia sunetelor nuanteaza dansul, dand forma gesturilor acestuia.

Contactul dintre femeie si barbat nu poate fi lungit in afara timpului in care sensul ritualului se pierde. Locul mangaierilor este un dans, un preludiu la starea ritualica, o finalitate sustinuta de un sens deja obtinut, care inlatura simpla atingere prin patrundere. O includere reciproca.

Cea mai decadenta dintre arte este cea a dansului. A intrecut orice abstractizare posibila , in comparatie cu pictura, sculptura sau muzica, pentru ca a lasat loc miscarii sa devina dans. Inainte cu cel mult 50 de ani, dansul liber de astazi ar fi parut oricui nebunie.

Dansul poate fi un premers al contopirii trupurilor. E un accept public al apropierii fizice dintre oameni, care in alte ipostaze este imposibil, ar fi privit chiar ca si un gest antisocial.

Oricum , revolutia ce a determinat liberalizarea completa a miscarilor de dans s-a produs in gandirea sociala si in muzica mai intai. In muzica a ramas obligatorie armonia. Sant incercari de a se renunta in muzica la elementul armonic care probabil ca in viitor vor reusi. In dans se ascute si se dezvolta orice concept. Dansul este ultima veriga a schimbarii de mentalitate a unui grup.

Mangaierea e o miscare. Miscarea degetelor pe corpul celuilalt este o miscare ritmica, repetata in acelesi fel si cu aceeasi cadenta. Degetele si palmele si buzele danseaza inaintea celui din urma dans, cel al trupurilor.

Dansul , in fara celui popular care si el sufera schimbari datorate uitarii si a inventivitatii instructorilor oraseni, nu mai este legat de o stare de spirit sociala, ci este un produs de moda. In acest fel oamenii au pierdut un sprijin al propriului lor psihic, compensat printre alte pierderi, de tratamentele cu pastilele moderne. Ce forta era pentru Zorba dansul, daca in culmea nenorocirii salvarea era gasita in dans.

Ochii. Si ei se prind in aceeasi pereche de dans. Poate repeta cu schimbul lor de lumina ceea ce trupurile mimiaza a fi. Privirile sunt jocuri ale sufletelor. Prin ochii se pot strecura nuante imposibil de vorbit vreodata.

Poate in vechimi dansul era numai forma de rugaciune, invocatie, multumire, bucurie sau tristete a unui grup. Spectatorii de atunci erau corp comun cu dansatorii, nici nu erau spectatori. Spectacolul de dans este legat de nou si curiozitate, nu are aportul mental, prealabil, al privitorului.

Starea de legare a mintilor celor ce canta in acelasi timp intr-o orchestra este o supunere placuta, asemanatoare dansului. Acea stare este rasplata muzicienilor. Implinirea muzicii prin dans este forma unei legi date de Dumnezeu, de a inchide in miscare orice gand al nostru. Nu poate fi oprit textul gandului in gandul insusi, pentru ca atunci nu s-ar fi facut lumea. Si tot ce spunem noi ca exista ar fi avut statutul de fi putut doar sa existe. Dansul trece sunetul de la a fi o impresie a auzului, la o nastere a lui in lume.

Chiar si acest text, scris noaptea, la un chef cu dans, intre doua si trei, are o cadenta intre a vorbi despre dans si om si a vorbi despre dans si ceva ascuns.