agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-05-09 | |
Parcul Herastrau. Sute de copii se tocmesc. Zimbesc, se tocmesc, iar ochii le sclipesc.
- Cit dai pe asta? - Stiu si eu, zece mii. - O.K. Bate palma! Fericit, baiatul se departeaza, iar fata suride. Un zimbet ciudat, trist, cu amestec de vesel si optimism. Tocmai a facut-o. S-a despartit de jucaria preferata, papusa de la 5 ani, de ea, de "fetita blonda". Dar a facut si o afacere. Trage aer adinc in piept, priveste inainte, ignora lacrima ce cade brusc, precum un bolovan in sufletu-i firav si zimbeste. A facut trocul. A dat trecutul, cu amintirile, pe o speranta si un nou inceput. A reusit sa-si paraseasca papusa preferata. "Pot, pot. Uite, am sa mai vind una. Le las pe toate aici, le vind, pot sa-mi iau altele. Sunt doar niste papusi. Totul e o afacere", isi spune Maria. Se uita pe furis la bunica-sa, inghite in sec si se simte ca un om mare. A invatat arta de a nu depinde de lucruri. A invatat ca amintirile pot fi mai vii decit realitatea. A facut trocul cu trecutul. L-a dat pe prezent. Si chiar pe viitor.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate