agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1448 .



Din Inceput(fragmente)
eseu [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [insolens ]

2004-06-19  |     | 



"Nu sunt chiar un cosmar si nu sunt nici o improvizatie penibila a imaginatiei tale... As putea sa devin un vis, sa ma despart de limita asta a realitatii ce te va stapani peste ani... Nu sunt nici constiinta ta si nici nu mi-as dori sa fiu... Dar nu te uita asa de speriata la mine, sangele asta nu e real...Si nu tipa! Ei nu pot sa ma vada... Da, sunt o holograma... Si totusi sunt o parte din tine.. Nu iti par cunoscuta... Nu te uita asa la ranile mele... Tu mi-ai legat incheietura mainii...Nu cauta in amintiri pentru ca nu ai cum sa iti amintesti ceva ce se va intampla pesete 19 ani.
Te rog nu te speria... Imi faci rau.. de doua ori rau... Pantecele tau ma are pe mine... SI eu sunt o parte din tine chiar daca nu ma pot materializa... Esti frumoasa... Mult mai frumoasa decat de stiu eu... si acum nu ai suvita aia alba in frunte... si ai ochii mari... seamana cu ai mei... Ce zi e astazi? Asa e... E frig afara nu? E imbracat gros... Tin minte paltoniul asta... Si caciula de astrahan..Le-a purtat toata copilaria mea... Ma intreb pe unde sunt acum... NU cred ca bunica le-a pastrat, cred ca le-a dar de pomana. Da...cu totii murim... SI acum e bolnav... Tuseste la fel de puternic... Imi este mila de el...
Dar chiar nu intelegi cine sunt?
De ce? Cum e posibil? O mama tebuie sa isi recunoasca copilul... Eu sunt sangele tau... Da, sangele de pe mana mea e din tine... Stiu ce e dureros sa iti piara copilul... Vei plange... Si te vei intreba de ce. Si eu voi plange... Cred ca asta e o sansa. Am reusit sa manevrez timpul in mintea mea. As putea sa traiesc. Tu esti cea care ma va naste inca o data! Numai tu!
SI nu plange... Nu te speria... Nu pot sa iti sterg lacrima si nu stiu ce as putea sa iti spun. Ca te iubesc... Cred ca as minti. Da, nu voi fi baiat, voi fi o fata care nu iti va purta numele, nici pe al tau, nici pe al lor... Nu iti va placea numele pe care o sa mi-l puna tatal meu, sotul tau... Imi vei spune altfel... Si voi ajunge sa urasc fiecare litera din acel nou nume. Numai lui ii voi permite sa il rosteasca. dar el se va sfarsi intr-o duminica dupa-amiaza pe acelasi pat pe care tu stai acum. Va muri cu noi la capatai. Ce zi crunta va fi aia... Viata mea se va schimb aapoi. Din ziua aceea. Tin minte ca ma trezisem cu un sentiment de ura fata de lume, de atunci mi se trage.. Sa stii ca m-a strigat... Pe mine si pe ea, sotia lui iubita... Pe tine nu... Dar te-a iubit! Stiu eu asta!
Sa nu te superi pe el... Sa il respecti pe tatal tau... Sa nu te razbuni pentru ce nu iti va da. Si nici pe mama ta... Semanati atat de mult si de asta nu va veti intelege. Mereu veti avea ceva una cu alta, va veti certa din orice, dar va veti impaca repede. Stiu ca nu iti place sa ti se spuna asta, dar asa e. Nu ma refer la fizic. Si ea e tanara si frumoasa. Si el! Ce par blond are! Sa nu il lasi sa imi schimbe numele la urma... Sa raman cu acelasi nume si sa nu refuzi sa ma inscrie la toate acele scoli. Nu vreau a ajung o pierduta...
Da, sunt o ratata... Nu am realizat nimic de care sa imi para bine. Si acum simt ca am inca o sansa... Ma intreb mereu cum ar fi fost daca... Si apoi acest "daca" ia atatea chipuri si nici unul din ele nu ia viata. Si eu ajung iar inchisa in camera aia luminoasa... Cat imi urasc camera! E atata lumina... Imi este greu sa dorm si cat imi place sa dorm...sa inchid ochii si sa revad totul ca sa regret fiecare gest facut si fiecare cuvant rostit si sa incep sa urlu in sinea mea pana simt cum mi se zbate tampla si totul e real... Sa aud zgomotul viselor mele trantite pe asfaltul din fata blocului cand ma intorc acasa dupa o zi la fel ca toate celalalte, traita in zadar, dar, parca, si cu mai multe regrete. Si ma intreb de ce m-ai nascut? Atunci te urasc... Te-as ucide cu mainile mele pe acre le vezi acum insangerate, dar te iubesc pentru visele frumoase si neimplinite care mi-au fost sortite de tine, mama....
Si mai intrebi de ce? Nu are rost... Sa iti zic sa nu ma nasti, nu se poate... Dar sa imi schimbi viata, poti, sa schimbi totul, sa nu fiu acum numai un cosmar pe care il vei uita si care te va bantui mai tarziu si dincolo de patul de moarte. As putea sa am alta viata... "

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!