OMAGIU BRIGÃZILOR INTERNAÞIONALE

“Turnul de fildeș nu este o ascunzătoare pentru autorii care și-au găsit în democrație o cauză pentru care să lupte.Dacă trăiești, scrisul tău va fi îmbogățit cu experiența câștigată în luptă.Dacă mori vei realiza mai multe documente eterne decât orice ai putea scrie în turnul de fildeș…”
Andre Malraux-Cuvântare în fața Statele Unite, 1938


Au venit din întuneric. Au scăpat din Germania nazistă, din Italia fascistă, Ungaria hortistă; au evadat din închisori,lagăre, au înșelat plutoane de execuție..
Au venit din lumină. Au venit din Franța, Anglia, Statele Unite.
Au venit oameni simpli.Oameni din Varșovia, Londra,București,Belgrad, Berna, Paris,Budapesta,Amsterdam,Copenhaga. Peste tot acolo în Europa unde oamenii au înțeles că “ușa vecinului e deja în flăcări” ei erau gata să-și pună viața, entuziasmul, experiența în slujba celui mai frumos și curat ideal-erau gata să-și ajute camarazii spanioli .Era mai mult decât un simplu “gest de solidaritate” ceea ce au făcut. Mulți dintre ei și-au lăsat viața la Madrid, Jarama, Teruel, Brunete. Fără ei fascismul n-ar fi fost oprit. Fără ei lumea ar fi fost mult mai urâtă atunci când toate “democrațiile” își întorceau capul într-o politică de “appeasement” pentru domnul Hitler și domnul Mussolini.
Au venit oameni celebri. Personalități. Andre Malraux.,Ludwig Renn, Heinz Beimler,Emilio Kleber, Valter Roman, nepotul lui Churchill,George Orwell.
Indiferent cât de obișnuiți sau cât de celebri erau toți au luptat în prima linie, cu arma în mână.Pe toți i-a unit lupta pentru democrație. Pentru dreptul unui popor de a-și alege în mod democratic soarta; pentru dreptul de a trăi ca oamenii și nu ca niște animale.
Cine au fost ei ? Ce i-a mânat în acest act sinucigaș ? Ei erau “acei oameni nebuni care într-un moment nepotrivit –Hitler era privit ca un salvator providențial în 1936-și într-un loc nepotrivit- o țară tragică și săracă au avut curajul să-și dea viața, fără beneficii vizibile, pentru o idee-democrația.Erau în general de stânga. Nu numai comuniști. Dacă comuniștii au știut să-I organizeze, ar trebui să le reproșăm acest lucru ? “-Winston Churchill la funeraliile nepotului său mort în SPania
Majoritatea au venit prin Paris care devenise punctul focal al luptei immediate contra franchismului. Au încălcat cu bună știință legile nedrepte ale neintervenției, date atât de guvernul francez cât și cel britanic. Au trecut noaptea Pirineii, cu călăuze, ca niște suflete rătăcitoare.
În zori, în fața lor era Spania. Spania pentru care veniseră să lupte și să moară. “niciodată, nicicând o asemenea priveliște superbă nu mi-a umplut sufletul. În aburii reci ai dimineții, după un urcuș și un drum extrem de obositor eram în sfârșit în Spania…eram gata de luptă”.
Au fost 59380 de voluntari din 25 de țări. Infinit mai puțin decât trupele trimise de Hitler și Mussolini. Infinit mai prost instruiți. Infinit mai prost înarmați. Infinit mai prost hrăniți. Voluntari. Și totuși, acei “omuleți minusculi…” așa cum îi numea plin de dispreț generalul Mola, unul din capii rebeliunii au reușit să reziste celor mai bine instruite și pregătite trupe. Legiunea străină spaniolă. Maurii. Legiunea Condor. Diviziile de elită italiene. Au reușit să-I înfrângă și să-I doboare, au reușit să țină Madridul cu puștile lor vechi și cu inima lor mare.
În Septembrie 1936 a început organizarea primelor Brigăzi Internaționale .
Să nu-I uităm niciodată pe cei care au avut curajul să spună “Nu” fascismului atunci când acesta nu dădea semne că ar putea fi oprit.