agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-08-27 | |
Dintre toate creațiile omului, cel mai mult mă fascinează Dumnezeu. Spuse ciobul în fața ideii de sticlă.
mi-ai adus liniștea cu un singur cuvânt nenumit(,ă) printre voi ulciorul cu vise, mierea gândului, prinos pe apa sâmbetei am adus cu drag, din și pentru dimineața din mine cercuri se închid la suprafață astupând tunelul scufundării în adâncul palmei botează cu primele bucăți de rouă iarba primelor raze de lumină necoaptă roșu gălbenuș de lacrimă mâncând timp pentru a crește mare minune dansul pe ring cu idei stratificate spectru ierarhic de spectatori unde plasma vieții aduce scena se joacă deodată pe toate nivelele de la cel subliminal în cel astral din miezul trecutului în pâinea viitorului sădim șoaptele calde sau reci hrana vieții de apoi dimensiuni “je suis mon propre Judas je me vends en aimant” sunt propriul meu Iuda mă vând iubind fiecare avem în noi clipa în care dorim să-l salvăm pe Isus de noi înșine prima stea în frunte a fost coroana lui Isus. Primul scuipat s-a cuibărit pe obrazul Său. Am simțit cu primul sărut, toți, acel gust perfid al salivei, l-am vomat apoi prin lacrimi, iubind. Pâinea și vinul, trupul și sângele. Toate aceste clipe sunt ale lui, pentru că ne definesc. …ADN-ul… Zicem noi că le întârziem, trăind, el știe mai bine. îți trebuie o doză mare de prostie pentru a fi eu. pentru a te pune sub lentilă. pentru a aduce la lumină mumia trupului de cuvinte încrucișate ce sălășuiesc în noi. prostie pe care o am, mi-o asum. este nevoie de ea, să fie arătată cu degetul bumerang… uneori ești singurul șoarece disponibil în laborator, alteori se cuvine să fii. totul este rotund…pleacă din mine eu, ajunge la tine eu. în clipa în care eu aș putea fi ori care tu, și invers. în fuga, renegarea și regăsirea de noi înșine. prin ceea ce ne face deosebiți, unici, semănăm ca două picături de ploaie de sânge. Frați născuți din aceiași dinozauri ai adevărului, călcând peste propriul timp. Săgeata tăcerii ne-a legat trupurile în aceeași rădăcină uriașă, am născocit tulpini sau poate sufletul crăpat a lăsat axonii să prelungească dureri de prisos, mesaje de bucurie… pânza păianjenului neuronal ascunde în scoarță picături de lapte, rășină, miere, nectar, … și fiere, uneori, să țină la conservat, spiritul. Aburi purificatori scot la iveală flori de ființă. Natura moartă în inimă este trezită la viață de o singură șoaptă. Pentru ca ea să existe, este necesar sa fie doi. întotdeauna “eu” și fiecare tu.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate