Log in…
El, nickname Cyberman: ea, nickname Exxxotic. Loc de întalnire: camera de chat a serviciului mirc, adresa, undeva.ro. Ambii sunt prinși într-un dialog, pe care oamenii buni la suflet îl pot considera tentativă de seducție, mustind de “oh” și “ah”, în care degetele din ce în ce mai transpirate aleargă tot mai repede pe tastatură, transmițând cumva interlocutorului starea de excitație a ambilor
El, își reazemă cei 17 ani într-un scaun al unui Internet Cafe, concentrat asupra monitorului, neatent la țigara care se fumează singură în scrumiera pe care o împarte cu vecinul de alături, care, la fel de concentrat întru comuniunea cu “spațiul virtual”, așteaptă cu nerăbdare ca pagina cu conținut rezervat adulților să se încarce odată. “Man, zice el, ‘netul aici merge nașpa rău. Crecă descarcă admin-ul ceva filme!”
Ea, stă încordată în scaunul ergonomic din fața calculatorului proprietate personală, trăgând cu urechea la zgomotele care vin din sufrageria conjugală. Încă se aude comentariul crainicului sportiv care, cu o voce din ce în ce mai ridicată îi poartă pe telespectatori prin hățișurile campionatului intern de fotbal. La cei 30 împliniți, încă nu poate înțelege telenovelele generos distribuite de posturile tv, și simte nevoia să-și ia cumva doza de romantism.
Dialogul el-ea atinge cote dramatice, în care cei doi își mărturisesc interesul și dorința de a se vedea unul pe celălalt. El trimite o imagine care îl înfățișează într-o postură virilă, nu prea clară însă, pe care o ține în căsuța de e-mail, iar ea îi dă replica cu o fotografie făcută cu ani buni în urmă, pe vremea când lupta cu kilogramele în plus încă nu începuse.

… user…
Oameni în carne și oase. Iată o sintagmă care, în contextul actual, își pierde sensul de bază devenind o simplă afirmație, fiind mai degrabă un soi de asumare a unei identități stabile, identitate care poate fi inclusă în câmpul existenței cotidiene și poate fi raportată la statutul social al persoanei.
Dincolo de aceasta… aspirații mai mult sau mai puțin realizabile, dorințe diverse, visuri care își caută o formă, mai mult chiar, indivizi care încearcă să-și definească identitatea într-un mod propriu si prin mijloace proprii, într-un context în care persoana se măsoară mai degrabă prin statutul social și disponibilitățile materiale și nu prin calități sau defecte proprii, subsumate în ceea ce denumim prin termenul generic de persoană.
Mai mult chiar, se manifestă din ce în ce mai mult dorința individului de a se autopropune ca fiind un anumit tip de persoană, conformă sau nu unui model, fenomen care de regulă are un efect total opus celui scontat, deoarece în marea majoritate a cazurilor modul în care îl percep ceilalți pe respectivul individ diferă de autoreprezentarea sa.
În acest context, asumarea identităților virtuale de către individ poate fi considerată o modalitate de a-i ocoli pe ceilalți, ne referim aici la cei aflați în proximitatea sa, în favoarea construirii unei noi identități care, deși ipotetică în societate, în mediul virtual este reală. Mai mult chiar, în interiorul mediului virtual această identitate devine cumva o persoană, cu toate caracteristicile de rigoare: are un nume, are preferințe, în marea majoritate a cazurilor are prieteni la fel de virtuali, are o opinie, poate fi citată, deci, cu alte cuvinte este o referință în cadrul mediului.
Mulți ar putea considera procesul de construire a identităților virtuale ca fiind o modalitate de elaborare a unui nou rol pe care individul îl joacă pe “marea scenă” a vieții sociale. Apare aici o problemă: în cadrul vieții sociale individul are un rol bine determinat, ca rezultat mai mult sau mai puțin direct al unui context foarte clar precizat, îngrădit de bariere legale, morale, economice, geopolitice etc. În acest context social, individul are o limită, care de cele mai multe ori este percepută ca o barieră peste care nu se poate trece, din diverse considerente reale, care în unele situații sunt conștientizate și asumate iar în altele nu: nu are bani, nu are poziție socială, nu îl ajută fizicul sau creierul, nu e un om de societate iar lista poate continua la nesfârșit. În cele mai multe cazuri însă, dincolo de motivele mai sus enunțate, construirea identităților virtuale corespunde nevoii individului de a-și depăși sau nega condiția reală. Desigur, identitatea virtuală are toate caracteristicile unei măști în spatele căreia individul se ascunde, dar în realitate ea poate fi considerată cu mult mai mult decât o mască, atâta vreme cât această identitate ipotetică devine un soi de alter electronic, cu o existență de sine stătătoare la nivelul mediilor. Și, ca un făcut, această identitate virtuală ajunge deseori să domine, direct sau indirect, persoana reală care stă în spatele ei.
Pare exagerată această afirmație, dar, în marea majoritate a cazurilor în care persoanele reale creează identități virtuale bine precizate - când spunem asta ne referim la identități asumate, considerate emblematice pentru persoana respectivă – aceste identități dobândesc o existență de sine stătătoare la nivelul mediului iar persoana, mai mult sau mai puțin, devine un soi de sclav al acestei identități din momentul în care și-o asumă. Cu alte cuvinte, trăind prin intermediul unui simulacru te lași influențat de contextul în care evoluează acesta, aici incluzând în principal modul în care simulacrul este perceput și intră în relație cu ceilalți la nivelul rețelei.
La prima vedere pare ciudat faptul că o identitate virtuală pe care o creezi ajunge să te domine. Dar e suficient să ne gândim la modul în care “viața socială” din rețea ajunge să domine existența individului real, care deseori își organizează activitățile cotidiene luând în calcul timpul alocat așa zisului control al identității virtuale, motivând bineînțeles, față de sine și față de ceilalți, că pe el nu-l pasionează prea mult internetul ci doar mai pierde timpul vorbind cu băieții pe mirc.
Ceea ce vrem noi să punem în evidență este faptul că, din simplu mediu de informare, rețeaua a devenit un soi de spațiu simbolic, populat de diverse personaje virtuale, unele dintre ele adevărați eroi – cel puțin așa sunt percepute de către celelalte personaje - organizate într-un soi de “triburi”, care de regulă sunt concentrate în jurul unui interes comun. Indiferent că e vorba de forumurile de discuții centrate în jurul unei teme precise, de fan club -urile care par să fi invadat rețeaua, de locurile unde poți să faci fel de fel de aranjamente amoroase sau să înjuri sub pavăza anonimatului, există un soi de lideri de opinie, deseori citați, care sunt emblematici pentru locația respectivă.
Observați că am folosit termenul “loc” și nu termenul standard de “site” sau forum. Acesta nu este un lucru arbitrar, ci este modalitatea în care “internauții” definesc locațiile în care navighează. Ei “merg” din site în site și nu navighează (termenul standard), ei “au fost” pe o pagină și nu au intrat într-o pagină web; cu alte cuvinte ei își reprezintă și percep rețeaua ca pe un spațiu virtual cu o dimensiune oarecum fizică, un soi de realitate alternativă ar fi mai corect să spunem. Nu este timpul și nici locul pentru a analiza modul în care este perceput și reprezentat spațiul virtual, important fiind însă simplul fapt că el este perceput ca atare. Aceasta sugerează un anumit tip de relație individ real – spațiu virtual, în care acesta din urmă devine un soi de câmp al experienței umane.
În acest peisaj simbolic identitățile virtuale, indiferent că sunt în “chat room” sau mai pe românește camere în care poți să dialoghezi cu alte identități virtuale, sau participă la forumuri de discuții pe diverse tematici, întrețin un soi de relații sociale, bazate în principal pe nevoia de comunicare a individului. Deși în aparență societatea postmodernă îl transformă pe individ în consumator de mesaje – în principal prin intermediul mass-media – tot ea îl împinge pe acesta în domeniul comunicării mediate, care în foarte multe cazuri se face sub pavăza anonimatului. Faptul că individul apelează la rețea pentru a comunica și pentru a se autoreprezenta, poate fi considerat, în raport cu ofensiva mass-media, un soi de reacție prin care individul încearcă să definească un soi de “cultură alternativă” aplicabilă la nivelul unui grup centrat în jurul unor preocupări comune.
Procesul creării identităților virtuale este însă mai mult decât o reacție la mass-media și modelele culturale vehiculate de aceasta. El reprezintă o modalitate de evadare din cotidian, o cale prin care individul se realizează pe sine, în funcție de aspirațiile sau pulsiunile sale, prin intermediul identității virtuale asumate. Dacă luăm în calcul implicațiile psihologice ale procesului, vom observa că, dacă în consumul mass-media individul este un soi de extensie a acesteia, trăind prin intermediul eroilor propuși – substituindu-se acestora, așa cum este cazul vizionării filmelor - prin elaborarea identităților virtuale individul participă direct, mai mult sau mai puțin creativ, la edificarea unei lumi noi, guvernată de alte reguli, principii, ierarhii, o lume în care poți găsi cu ușurință indivizi cu preocupări și gusturi similare.
Din acest punct de vedere internetul reprezintă mai mult decât o rețea care are ca scop comunicarea și informarea. Rețeaua devine, din ce în ce mai mult, o alternativă la existența cotidiană, loc și “spațiu” în care individul se realizează pe sine prin intermediul identităților virtuale. În această lume a multiplelor ipostaze, a posibilităților nelimitate de manifestare, ceea ce contează cu adevărat este ca individul să aibă suficiente cunoștințe și imaginație pentru a realiza un soi de comuniune cu mediul electronic.
… Log out