agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3298 .



Tristete regala
eseu [ ]
fragment dintr-o carte nescrisa...

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [bell ]

2004-11-04  |     | 



Tristete regala

( fragment dintr-o carte nescrisa, de pe vremea regilor filozofi )

De ce ai facut Doamne, tristetea?
Ce stare e asta?
Unde merge gandul nostru, spre care rai, sa ne aduca vise goale.
Tristi, nu santem nici in cer nici pe pamant,
suntem trecatorii nouri.

De unde ne vine tristetea?
Din ce parte a trupului sau din ce parte a gandului.
Sau din ce urechi ne zboara spre minte, ca o muzica.
Unde ai ascuns covata in care ai framantat Doamne tristetea,
inainte de a o pune in aluatul lutos al nostru.

Cata tristete ai lasat Doamne sa cada,
mai multa decat ploaia si zapada la un loc.
Parca lumina soarelui asa ai parfumat-o.
Sa ne faca sa ne trezim din fericire si din suparare, la fel.

Cate zile ne lasi, Doamne, sa nu fim tristi.
Parca cu un bici stai sa lovesti peste patul
in care ne astamparam in uitare trupurile.
Adancimea cerurilor tristete. Si gustul vinului iar.

In tristete ai ascuns, Doamne, mestesugul nostru.
Pe munte daca alergam sa cadem in prapastii,
nu ne lasi sa scapam de gandul tristetii.
Ne lasi sa fim regi asa, schiopi si orbi pentru noi insine.

Piatra si zidurile sunt mai fericite, Doamne.
Le-ai dat maretie fara sa le ceri la schimb.
Noua pietre ne ceri sa fim si sa ne unduim ca trestiile.
Si in toate sa vedem ca e tristete.

Azi ne rugam pentru ieri, ca ne-ai ascultat,
si maine ne vom ruga pentru azi.
Sa nu cutezam spre maine.
Noua ne spui asta, pentru a noastra regeasca tristete.
Sa aratam lumii ca suntem mai presus, dar sa nu fim.

Pe un munte mare ma duc Doamne, sa vad pana la izvor.
Acolo sa ma vindec de a regilor fara leac tristete.
Sa ma intorc si asa cum sunt, sa ma bucur.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!