CUVINTELE CARE NE DUC ÎN RAI
“Ne vorbește Părintele Cleopa” – 13

Trăim pe o lume a punctelor de vedere “călduțe”. Este “înțelept” să fii neutru, în orice dispută de idei. Să nu aparții nici uneia din tabere. Să fii obiectiv. Imparțial. Echidistant. Să îți alegi cu grijă cuvintele, pentru a nu intra între “cuțitele” nici uneia dintre tabere. Pentru a rămâne împăciuitor și – un cuvânt la mare modă în ziua de azi – tolerant.
Numai că o carte precum “Vă vorbește părintele Cleopa” – volumul 13, este o provocare pe lumea cuvintelor rostite ( sau scrise ) de dragul de a ne asculta vorbind, scriind, sau trăind. Ea pune în discuție teme fierbinți ale zilelor noastre, în jurul cărora s-au iscat și se fac confuzii enorme: reîncarnarea, judecata de apoi, postul, viața călugărească, întâmplări și istorisiri din viețile sfinților.
Oricare dintre volumele părintelui Cleopa poate primi cu ușurință atributele de comoară duhovnicească, carte de suflet, altar viu al credinței încredințat cititorului. Ele sunt pline de o inspirată oralitate, de duhul viu al părintelui care s-a străduit întreaga sa viață – și o mai face încă, și după moarte – să-și ducă contemporanii în Rai. Însăși viața părintelui arhimandrit Cleopa Ilie este cuprinsă, în spirit tainic și luminat, în aceste cărți, care își depășesc condiția lor de tipărituri, și se auresc de spiritul și duhul părintelui, dintre ale cărui vorbe de duh m-au impresionat cu deosebire trei ziceri: “Mânca-v-ar Raiul!”, “Faceți crucea dreaptă!”, și “Binele nu este bine dacă nu se face bine”.
Trăim timpuri în care – sub influența filozofiilor de sorginte indiană, a curentelor hinduiste, budiste – problema reîncarnării este de o mare actualitate. Am avut chiar supriza să deschid cartea părintelui Cleopa după ce lecturasem volumul de amintiri și călătorii al unui intelectual oltean, care, după ce rememora anii tinereții din Basarabia, sub influența unei lovituri a vieții, pierderea fiicei – avea să facă, în finalul volumului, o adevărată apologie a teoriei reîncarnării, apelând chiar, pentru contactul cu fiica dispărută, la câte un înzestrat medium. În mod firesc, pentru un creștin, cum se numea autorul, împărtășirea unui asemenea punct de vedere mi se părea un act de gravă confuzie. Și așa și era. Totuși, mărturisesc că simțeam nevoia unui sfat în această privință. În acest moment, am primit volumul părintelui Cleopa, și răspunsul a fost clar: pentru un creștin, nu există reîncarnare. Iar pentru un necreștin, reîncarnarea este o înșelătorie. Iată ce ne spune părintele Cleopa: “Marele Apostol Pavel ne arată că trupul nostru, acesta pe care îl purtăm, se va face țărână și nicidecum nu arată că sufletul nostru va intra în alte trupuri după moarte. Și dumnezeiesul părinte Efrem Sirul arată că nu este cu putință ca după ce se duce cineva din această viață, iarăși să se mai întoarcă în alte trupuri. Și iarăși zice acest dumnezeiesc părinte Efrem Sirul: “ Mare frica este atunci, mare cutremur, mare taină... când ne vom duce din veacul acesta la veacul cel nemărginit, de unde nimeni nu s-a mai întors”.
Vai și amar de cei ce părăsesc sfânta și dreapta credință în Iisus Hristos, Domnul Dumnezeul și Mântuitorul nostru, și se iau după religiile cele păgâne ale budismului și ale hinduismului, care învață nebunia și rătăcirea cea mai stricată și păgână a reîncarnării și a mutării sufletului, după moartea trupului, în alte trupuri.
Budismul este o religie fără Dumnezeu. Budismul lasă deci pe om propriilor sale puteri si propriilor sale lupte, neputincioase, cu răul. Religia budistă, pe drept cuvânt, a fost calificată ca ateistă. La fel și religia hinduistă nu are o doctrină bine conturată despre Dumnezeu și despre lume sau despre raporturile dintre Dumnezeu și om și despre destinul uman. Iată ce zice Iov: “ ...dacă (Dumnezeu) ar lua înapoi la sine duhul Său și suflarea Sa, toate făpturile ar pieri deodată si omul s-ar întoarce în țărână””.
Este interesant faptul că măiestria de orator a părintelui Cleopa Ilie se manifestă prin modul în care el face apel, în discursul său, la experiența și zicerile înaintașilor săi, ai sfinților părinți, încununați cu daruri și minuni, ai ortodoxiei. De aici și sentimentul cititorului – în timpul lecturii – de înaripare a sufletului, de citire a unui manuscris sfânt. În prezentarea momentului judecății de apoi, părintele Cleopa face apel la cuvintele sfântului Efrem Sirul: “Și atunci, spune Sfântul Efrem, unde va fi puternicul, unde împăratul, unde domnul, unde bogatul, unde înțeleptul veacului de acum, unde întrebătorul veacului de acum? Unde-s caii, unde–s căruțele, unde-s slugile, unde-i muzica, unde-i vinul cel strecurat? Unde-s cei cu alăute și cu tobe, unde va fi plesnitul mâinilor și jocurile și dezmierdarea trupului cea spurcată? Unde va fi atunci, când cerurile cu cutremur vor aștepta să se deschidă să vina acela Care le-a zidit, înconjurat de miliarde de miliarde de îngeri... Și când se vor deschide cerurile la judecata de apoi, întâi o să apară pe nori Sfânta Cruce, care va străluci mai tare decât soarele... Imediat după Sfânta Cruce vine Sicriul Legii Domnului...Apoi vine Mântuitorul, dar nu ca să miluiască lumea, ci ca să judece lumea, precum scrie: Judecata lumii întru dreptate și noroadele întru îndreptare. Dreptatea și judecata este adevărul scaunului Său.”
Părintele Cleopa este un corolar de vorbe sfinte al unei întregi tradiții ortodoxe “vii”. Vii pentru că ea s-a transmis, prin oralitate vie și prin scris viu, prin mâinile, gura și inimile sfinților părinți. De pe această poziție de înaltă autoritate, adevărul spuselor sale este necruțător, nu este un adevăr al jumătăților de măsură, ci unul întreg, iubitor, și îndelung mărturisitor.
“Preasfântul nostru mantuitor, Dumnezeu, când a venit în lume, vezi că n-a mustrat pe curve și pe tâlhari și pe vameși și pe cei răniți de tot păcatul. Cu aceia stătea la masă și-i vindeca și-i tămăduia și făcea minuni și-i chema la Sine: Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați.
Și ca un Dumnezeu citea în inima fariseilor și a legiuitorilor și a cărturarilor. La dânșii vedea păcate, nu trupești, ci mai grele decât cele trupești. Zice dumnezeiescul Gură de Aur: “Dacă vrei să găsești credință curată și sinceră, la poporul de la țară o găsești. Ca în cei bisericești, are obicei satana să se sălășluiască cu zavistia, cu fățărnicia, cu viclenia, cu invidia, cu ura, cu iubirea de argint și celelalte lucruri care nu se văd”.
Noi nu le vedem, dar Dumnezeu le vede.”
În continuare, părintele arhimandrit Cleopa Ilie ne istorisește întâmplări din viața Sfinților Ierarhi Spiridon și Nicolae. Minunile vieților lor închinate bunului Dumnezeu ne smulg de pe o lume a calculelor mercantile, și ne duc într-o lume a bunătății și basmelor “adevărate”, în care Sfinții pipăie sufletele celor buni, și îi ajută cu puterile lor miraculoase. Sfinții răstoarnă fireasca nedreptate a zilelor de atunci, și a zilelor noastre, și aduc în inimi speranță, pace, și nădejde nebiruită în bunul Dumnezeu. Acestor întâmplări, le urmează în carte alte și alte istorisiri pline de farmec, ale altor sfinți și nevoitori ai credinței, ca un îndemn pentru a lua aminte la ei, la cei mari, și la cei mărunți, deopotrivă, atât de dragi, prin viața lor simplă, și cuvioasă, și plină de iubire de aproapele și credință, lui Dumnezeu.
“Cel înțelept, cel cu frică de Dumnezeu, care-și trimite comoara în cer, nu mai are grijă de nimic. Acela ce are comoara pe pământ, când s-a făcut seară, zice: “Măi, femeie, pune zăvorul la ușă și adu pistolul să-l pun sub cap. Du-te și vezi, sunt încuiate vitele în grajd? Vezi, dezlegați-s câinii? Vezi, furca de fier e la îndemână? Vezi, cuțitul e aici? Dacă vin hoții să ne apărăm”. Și părintele Cleopa ne îndeamnă să ne facem comoara noastră în cer, acolo unde nici moliile, și nici rugina nu o pot roade.
Cât despre post, cu un umor sănătos, popular, părintele ne spune așa: “nu mânca o zi-două, și când vei mânca... vei vedea că ai să mănânci și vreascuri. Pâinea goală și cu apa ți se va părea că-i cozonac. Căci pricina pentru care n-ai gust de mâncare este îmbuibarea...”
Părintele Cleopa Ilie a trecut la cele veșnice la 2 decembrie 1998. Mulți zic că părintele este un Sfânt. Eu nu mă îndoiesc că fiecare piatră de pe mormântul lui este o minune, care ne învață să privim cu luare aminte fiecare cuvânt pe care această Gură de Aur a ortodoxiei, luminat Duhovnic, pustnic și nevoitor, ni le-a lăsat, pentru ca, pomenindu-l pe el, să pomenim un lung șir de călugări și stareți binecuvântați de Dumnezeu. Pe cărarea lor, fie să ajungem și noi, cu toți, acolo unde părintele Cleopa Ilie și mentorii lui ne așteaptă rugându-se pentru noi, bucuroși: în Rai.