De multe ori ajung să-mi pun întrebări care probabil trec prin mintea noastră foarte des.
Poate că este de vină vremea de afară, care tinde să devină din ce în ce mai urâtă sau poate este în natura noastră să fim filozofi din când în când.
Într-o zi când eram la cursuri, nemulțumit fiind de vremea pe care sunt obligat să o pierd participând la ele, mi-am spus, a nu știu câta oară, întrebarea: Pentru ce scop ne năștem?
Să lăsăm la o parte răspunsurile simple de genul: Ca să trăim, sau, pentru a muri, sau, pentru a face bani, etc.
Tocmai pentru că am auzit de prea multe ori răspunsurile acestea facile și la îndemâna oricui.
Ne năștem, creștem, învățam, de multe ori avem o viață mediocră și la sfârșit crăpăm lăsând în urma noastră urmași care vor avea și ei același tip de viață!
Nu, nu cred ca lucrurile ar trebui să stea așa, tocmai de aceea scriu și încerc să aprofundez mergând mai departe cu gândul.
Din momentul în care creștem și devenim membrii activi ai societății noastre, ne supunem unui mare set de reguli, scrise sau nescrise, reguli care ne ghidează într-un fel sau altul existența. Eu sunt de părere că din momentul în care ne naștem aducem cu noi un motiv, un scop în afară de acela de a exista intr-o societate in care puțini dintre noi contează cu adevărat. Nu cred că suntem aici pentru a construi un monument, nu cred că suntem aici pentru a picta un tablou sau a scrie o carte. De ce spun asta, pentru că toate acestea sunt lucruri relative, lucruri fără a căror existență ceilalți nu ar avea de suferit în mod evident.
Desigur, societatea a evoluat în așa fel încât fiecărui individ i se oferă un scop, un loc printre ceilalți. Dar acestea sunt oferite de către societate și regulile ei, iar eu nu pe ele încerc să le găsesc.
Dumneavoastră ce credeți?
Pentru un sumar început eu cred ca scopul nostru este dat și creat de capacitățile noastre interioare de a ne simți bine, de a ne crea singuri pacea, liniștea, și ordinea interioară. Mai cred că important în viața asta este să ne dezvoltam capacitățile noastre sentimentale. Mă refer la faptul ca ființa umană este capabilă de niște sentimente foarte puternice, cum ar fi bucuria, tristețea, sau cel mai important dragostea.
Acesta din urma este cel mai puternic sentiment dintre toate, pentru că el generează explozia cea mai mare din sufletele noastre.
Mulțumirea de sine vine numai din interior și nu ne este dată de faptul că suntem cetățenii unei țări sau adepții unei religii.
Cred că scopul principal este acela de a fi mulțumiți de noi înșine, de modul în care viața noastră curge, să fim împăcați și de acord cu modul în care am cheltuit timpul pus la dispoziție de univers, și să nu regretăm alegerile pe care le-am făcut pe parcursul vieții.