Odata, s-a luat ceata in pumn. Apoi, s-a deschis pumnul, si, iata, ceata se prefacuse in cuvinte. Si ce se putea face decat sa se restituie lumii magia cuvintelor, exprimata in nebunia si intelepciunea noastra, a tinerilor scriitori. Cum sa croiesti un canal cuvintelor, cum sa te atingi de miezul intelesurilor, fara a deschide trapa curentilor insensibili de aer? De aceea, s-a lasat pumnul putin deschis, ca pe o lentila, care descopera intimitatea cuvantului, contrariul, posibila salvare.
Daca ai sti ca ai putea fi ascuns intr-un pumn ai incerca sa cresti sintagme? Acolo, in pumnul urias, eternitatea se goleste de semnele ascunse. Ni se toarna vase de concepte si asezam esecul conversatiei pe o alta scara, fara sa fi invatat ceva. Iar pumnul nu e o singularitate…Cum sa strig, care-s cuvintele potrivite ca tinerii sa se faca mai cunoscuti dincolo de acesti pereti de carne spirituala, de aceste palme obosite sa ne tina?
Chiar nu are nimeni nevoie de corneea noastra? Ne limitam intre cele doua coperti ale cartii, ale palmelor. Cartea se adreseaza mintii, ne modifica pe creier. Cautam ca lumea fanteziei sa nu devina realitate, caci totul va fi un cosmar. Si, cu toate aceste neajunsuri, cum sa iesim din propria noastra formula, din logica textului ce ne-a format ceva mai bine de un deceniu? Unde-i asa-numita foame de celalalt? Tinerii stiu ca individualismul e caduc. Un singur om nu se poate autodefini, ci se defineste prin semeni. Asa are sens existenta lui. Oare asa sa fie, nimeni nu mai admira pe nimeni, sau totul se reduce la elitism? Se cunosc insa si consacrati care isi citesc poeme, si cateodata adorm din efortul repetarii unii altora respectivele texte, la cenacluri...
Cine are harul, ca iesind din asteptarile noastre boante, sa gaseasca vocabulele imprevizibile, prelungirile scriitorimii intr-un timp al decantarilor utile? O, lume incomunicabila, priveste tinerii din pumnii Creatorului! Zona in care ei sunt asezati nu se va dilua niciodata si vine vremea lor, cand alti tineri asteapta sa le ia locul. Aceeasi pereti de carne spirituala, o alta scara...
Si, printr-un exercitiu simplu, s-a inchis si s-a redeschis de multe aceeasi pumni. Poate fi un joc periculos, si Dumnezeu va fi surprins sa vada, cand isi va deschide o data pumnul, ca intr-insul va fi iar ceata.