agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1296 .



Am ceva de vanzare sau de dat…la schimb!
personale [ Gânduri ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Soarele Gol ]

2001-12-27  |     | 



Octombrie 2001

Ieri…Ieri a inceput sa nu-mi mai para rau ca sunt muritor…Tot ieri m-am surprins dorindu-mi sa fiu oricine altcineva. Ma uitam cu ochii de copil mirat de tot ce vede in jur .…Si imi imaginam ca spectacolul lumii ar fi inceput atunci, pentru mine…Si ma visam bucurandu-ma de fiecare rol in care as fi putut fi, mic sau mare, dar atat de cald…si de important…Uman…Unic…Firesc…Nu stiu foarte clar cum ar fi mai bine sa explic, dar cea mai apropiata imagina de ceea ce simt si prima care imi vine in minte este cea de ACASA.
Sa explic si restul?! Pentru ca am casa…Am poate nevoie de un acasa…
M-am spurprins sa cred ca e mai cald si mai bine pentru oricine altcineva… Nu ma refer doar la cei care vor avea multe pe masa si azi si de Craciun si dupa aceea…La toti pe care ii vedeam si care pareau mai impacati decat mine…Fiecare parea ca stie ce are de facut si ca s-a obisnuit sa faca normal pasul peste granita dintre azi si maine, in fiecare zi…
Ciudat…Pentru ca destui ar fi schimbat bucurosi locul meu cu al lor…Poate pentru ca s-au obisnuit sa se multumeasca cu putin sau poate pentru ca nu stiu sa se bucure de ceea ce au sau poate pentru ca orice cadou e bine venit pentru ei. Poate. Poate nici macar nu stiu foarte clar ce vor, stiu doar ce ar trebui sa vrea, ce ar trebui sa li se para firesc sa-si doreasca si sa aiba. Atunci lucrurile devin simple…dezamagitor de simple… pentru mine.
Dar nu e cazul sa filozofez despre care dintre rele ar trebui aleasa: sa vrei mult si niciodata sa nu reusesti sa faci totul sau sa iti doresti putin pentru a reusi sa fii impacat obtinand intotdeauna ceea ce vrei ?!
Nu mai are rost sa-mi petrec timpul punandu-mi astfel de intrebari…E putin prea tarziu…
De ce?! Se pot intreba toti oamenii normali si mai curiosi…De ce?!
Aceasta era si intrebarea mea…Ce nu e bine?! Ce-i face pe oamenii care trec pe langa mine sa fie altfel decat mine, pe soferul acela care isi incalzeste mainile inghetate strangand intre degete un pahar de cafea?! Pare obosit, dar nu mai putin impacat desi daca nu-si va lua intaritotul aburind risca sa adoarma mai devreme decat si-a programat. Sau ce-l face mai special pe batranelul acela rebegit de frig care se grabeste zambind spre casa tragand dupa el o creanga de brad cumparata probabil dupa multa chibzuinta?! Nu pare grozav, de abea isi trage picioarele si vantul il poarta dintr-o parte in alta a strazii desi are ancora aceea de brad dupa el…
Sau batrana aceasta cu sacosele pline si cu nepotica galagioasa dupa ea…Are ea ceva in plus?! De ce nu vrea sa fie ea ca mine?!
Nici unul dintre ei nu au o Ileana Cosanzeana…Sau poate au…De fapt nu eu am, e a altuia, sau macar era, dar mie nu poate sa-mi iasa din cap ca…a devenit moderna…prea moderna…isi arata picioarele pe internet…si ce-o mai avea.
Si ce treaba ai tu, imi repetam intrebarea pe care de multe ori am auzit-o ca singur raspuns la observatiile mele de acelasi gen?! Ca intotdeauna nu am nici o treaba. Dar…poate…nu-mi convine…poate am dreptul sa ma supere, sa-mi para rau…sa-mi vina sa …nu-mi faca bine…Poate?!
E…de aia nu e bine sa abuzam…in general, si in special de drepturi…Poate multi au invatat lectia asta si sunt linistiti ca inteleptii care si-au capatat dreptul de a pasi in Olimp…Stop…Un alt drept…De a pasi pe taramul zeilor…
De-as gasi si eu drumul, o harta sau macar un indiciu…
Nedumerit si deranjat am incercat sa-mi dau un raspuns mai amanuntit…in incercarea de a gasi o solutie…pentru ca evident nimeni nu vrea si nu poate sa facem schimb de…el cu mine…Au mai incercat altii. Nu sunt nici print, nici cersetor, nu stiu ce vreau sa fiu, cu cine sa ma schimb si nici macar de ce?!
Daca de ce-ul acesta si-ar gasi raspuns poate ar fi un inceput…poate ar fi mai simplu…Iarasi poate?! Am auzit ca e bine daca nu ai certitudini…e dovada de inteligenta. Poate?! Din nou poate…Pacat ca nu pot sa-l intreb pe Columb?! Ar fi bine de stiut…daca el a plecat altfel spre India, descoperind America…din cauza certitudinilor sau a incertitudinilor…
Si ca in ultima secunda atunci, cand treci, de la o forma de viata la alta sau doar din fiinta in nefiinta…si iti rememorezi…firul vietii, ca un film care se deruleaza inapoi…si totul se petrece in mintea ta repede si profund…asa mi-am revazut eu ultimele zile sau zilele pentru ca mai toate seamana…
Am vazut oameni care cantareau…totul…incarcand sa-ti vada puterea, sa inteleaga cat mai bine…ce poti da, ce au de castigat, cat de usor sau greu poate fi si cum sa o faca cat mai usor pentru ei…Orice gand, aproape orice amintire ma ducea spre un singur cuvand...Fara sa ma mai preocupe prea mult unde eram m-am asezat pe bordura…intre oameni, concentrat, cautand o fisura…Poate nu mi-am amintit eu chiar tot, poate nu am inteles eu ce trebuie si cum trebuie…Poate…Iarasi poate, poate, poate…Iar in spatele tuturos acestor…variante…o concluzie razbatea cu usurinta in incercarea de a-si arata convergenta cu notiunea de certitudine…Bani…Cuvantul magic…Sangele oricarei societati…pentru ca azi societatea inseamna economie…iar sa fii om inseamna a-ti asigura…siguranta…, iar toate celelate sunt artificii, arabescuri, complementaritati, daca nu chiar escentricitati, sau cum ar spune unul dintre fosti mei coleci, futilitati…
Iar a devenit totul prea simplu…
Stiu! Si eu am zis la fel…Poate am simplificat eu…prea mult…exagerat de mult…
Oricum…mi-am vazut inca o data tristetea…Am amutit…nestind daca am sau nu dreptate, fara a lamuri problema si fara a putea iesi din aceasta personala Vale a Plangerii…
Stau…stau traindu-mi starea pe bordura intesata de oameni, asteptand sa-si potoleasca furia, pentru a continua sa caut raspunsuri…sau sa aflu pe cineva care sa-si dea linistea pe nelinistea mea…Cu coada ochiului imi caut prada…Tu?!…Tu…ce spui?! Nu vrei sa incercam?!…Nu ai nimic de pierdut…Uite ce ceas frumos am…Daca vrei iti las si masina…Da…da, ai aici toate cheile…Nu pierde ocazia…

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!