Avem noi caderea si puritatea de a judeca oamenii dupa dimensiunea fizica sau spirituala a lor? Suntem noi Judecatorii Supremi ai celorlalti semeni invitati la acelasi mare eveniment care este viata?

Timiditatea iubirii, tremurul vocii inimii abia nascut pentru un “el” sau o “ea” ma emotioneaza perpetuu.Azurul liniilor noastre interioare se transforma in sfere portocalii….Fiecare percepem iuresul acestei transformari intr-un fel unic si intim…pentru toti mirosul topit de vraja anotimpurilor iubirii se imprastie in interior picurand flori de extaz. Cealalta fata a culorii este sumbra, fara lumina, fara speranta, inlocuind zborul de pasare oarba cu taratul de reptila ciclopa.
Suntem mici dumnezei dar platim tribut stelelor muritoare sadite nocturn dincolo de norii pufosi ai cerului interior.Iar rasaritul, desenat in aceleasi conditii de extaz, din nemarginitul ocean al dorintei, vibreaza atingerii aripilor de ingeri.Visul e stapan, si realitatea sluga.Cuvantul este tatal, iar mama este sarutul.Lacrima revarsata sub greutatea indoielii nu deranjeaza lucratura divina a ingerilor, dar violeaza carnea efemera de la suprafata.Nimic nu opreste sangele sa curga pe aceeasi harta.Raul necesar al disperarii face focul si mai arzator, caldura si mai profunda.Inimile noastre de zei se dezvolta in corpuri de muritori,iar aceasta anormalitate ne face vulnerabili la durere.Focul mocnit ii da permisiunea durerii sa traiasca si sa cresteze raluri adanci in taciunii fara caldura ai carnii; durerea este fricoasa in fata focului care arde si cel mult covalescenta, fara vigoare, neputincioasa sa erodeze dantela catifelei singelui clocotind.
Virurul indoielii stinge clocotul sangelui, stavilind zvacnirea nascuta din emotie.Martorul risipei este lacrima sarata evadata din adancul durerii.Stoic este cel ce danseaza in penitenta, secand izvorul suspinelor.Neputintei cine ii face statuie?Meritul este al aceluia care plange, castigul al aceluia care tace.Si cand linistea dezvolta in geamuri ecouri solemne, stii ca tacerea va fi tradata.
Tu inima cameleonica!…intelegi ca si in universul tau anotimpurile se succed unele dupa altele?…Ti-ai pregatit camarile cu lemne pentru iarna?