Nu ti-a spus nimeni ca nu mai traieste? Nu ti-a spus nimeni ca nu mai vede, nu mai respira, nu mai aude, nu mai simte? Ah, dar iata-te! M-am trezit din somnul care parea de veci... Multumesc, m-ai ajutat sa ma ridic din groapa in care cazusem... sau in care am fost aruncata! Deja mi-e clar ca fara tine sunt un nimic facut pulbere, un nor destramat de pe cerul lui. Ma subtiez de dor, urlu de durere... Hmm... o atingere... imi esti superior... Ar trebui sa-mi dau seama ca si tu privesti lucrurile diferit, ca si mine. Nu ne place banalitatea. Ne intalnim, ne atingem, ne iubim in cuvinte, in foi, in pasta albastra. Ne atingem pe un fir de apa tulbure, la fel ca sufletul nostru cand nu este celalalt langa inocenta noastra pierduta. Ingerii ne varsa lacrimi de sange alb, stralucitor. Telul nostru e sa fim. Sa fim noi. Noi doi. Deasupra lucrurilor banale, monotone, carnale. Ne stapanese o dorinta de atingere psihica. Noi nu putem fi aceiasi de ceva vreme. Simtim amandoi ceva schimbat, un nor aparte pe cerul sufletului nostru, pe cerul lui intunecat. Pe aripile mele ranite si nerefacute, cu fulgi jumuliti si sange inchegat nu te pot purta... Speram ca tu ma poti scoate din mocirla maloasa in care traiesc, ca ma pot agata de aripile tale albastre si puternice. Vom reusi. Dar cum? Te vad pe o foaie alba, pe o pata de pe geam, in coltul drept al oglinzii, printre randurile de cuvinte insirate... Mereu gandul meu te viziteaza. Il simti cand iti atinge mana, cand te ia pe sus, ca o rafala de vant? Incercare in zadar de a supravietui intr-un mod firesc. Raman eu cu mine, eu fara tine, eu fara noi. Ramane eul meu mic si pierdut sub un neuron vechi si batran. Ramane fara protectie psihica, singur, alergand prin desertul larg, nisipos, cu suflare uscata. Se impiedica de un bob de nisip si iti cade la picioare. Salveaza-l de la pierderea morala inevitabila. Numai tu ma mai poti inalta pe o pasune verde, proaspata. As vrea sa auzi ca mi-am gasit un motiv, o motivatie pentru o traiere psihica mai trainica, pentru ca acum am un sprijin... tu. Trebuie totusi sa ma misc cu o greutate sufleteasca in plus... tu. Esti motivul meu. Esti, pur si simplu... cel mai bun. Si daca nu esti fizic si trainic pentru mine, macar imi esti psihic. Oare te agati si tu de gandul meu asa cum fac eu...? Imi aluneci din palme, ca si cum atunci cand ma trezesc trebuie sa suport ca spiritul tau se intoarce la tine si ma paraseste pe timp de ziua. Apara-ma de viata care ma loveste cu orice are la indemana, de furtuna parerilor care ma biciuie cu consecintele ei absurde. Oare imi esti perechea si fizica si psihica...? Salveaza-ma din umbra in care am fost ingropata. Si uite asa trebuie sa ma adun pe acest pamant malos, cu greu, stiind ca nu ne vom gasi carnal... Fara tine sunt un nimic intunecat, intrat in putrefactie... Doar rasuflarea ta ma poate ridica... Sufla-mi viata... Scapa-ma din lanturile de apa inghetata...