Incetul cu incetul becul se stinge obosit in crusta lui de sange virgin.
Camera... ce odata o zgariam si o murdaream cu gandurile mele perverse, imbatraneste si se descompune asemenea unui batran care bea in permanenta ceai de musetel.
Valurile mari ma duc departe de mine si ma pierd incet intre scrisorile de ramas bun.
Soarele apune pe peretele uscat de amintiri fugare... Acel perete, terenul copilariei mele se afla in spatele unei piese de teatru.
O vioara imi sfasie gandurile ca o raza de lumina ce sfarama intunericul criptei mele.
Ceasul suna din fundul vioarei ca si un cantec de leagan alert.
Muzica si bautura se contopesc intr-un dans cu miscari haotice, incontrolabile, fara sens, fara pic de ratiune cu stelele cazatoare si luna cu un caracter incredibil, macabru.
Din priza in flacari ies sunete ciudata, rasete si-juraturi. Tot din ea curgvaluri de decadentacare murdaresc lumea noncolora.
O sticla, o floare... pagina deshidratata imi sopteste ganduri de iubire si de suicid care ma invata sa pasesc cu ambele picioare in viata.
Incet in ea(viata) introduc un disc prafuit de urletele tenebrelor farfuri psparte.
Cuvintele, ca si clapele pianului sunt folosite dupa bunul plac al mincinosilo si pensionarilor care se lingusesc.
Negru, mov si portocaliu sunt singurele culor care imi coloreaza singuratatea. Daca stau mai bine si ma gandesc singuratatea mea se rezuma la aceste trei culori: negru,mov si portocaliu.