ochii tăi plânși înmuguriți de tristețe
scobesc adânc în mine lacrimi

tainică-nvăluire deșartă atingerea ta
eterică abia perceptibilă
se stinge lent în mine
ca o lumânare fără capăt
ca un fluture atras de incandescența lămpii

prezența ta virtuală scăldată-n culori vii
scurgându-se parcă de pe clapele unui pian ușor dezacordat
îmi inundă realitatea sfioasă mireasă a morții
pictată în negru
de mâna dreaptă a unui demiurg orb și surd