Cum știi,
stau și aștept clipa
fără de care veșnicia
sufletului meu ar rămâne
fără culoare.

De ceva timp
nu dau socoteală decât mâinilor tale,
degetele cu gust de ierburi se scurg
ușor peste ochii mei,
tu știi,
atunci când te chem
se întâmplă că se deschide cerul
și nasc din nou
nevoia de tine.

Dans nebun
în ploaia ce cade pe mal,
unde ne sunt aripile?