agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-04-09 | |
Nu știu ce aș putea să iți mai spun, probabil că ai dreptate, îmi place să dramatizez, dar acum chiar s-au terminat cuvintele dintre noi, nu mai avem nimic să ne spunem, aproape ca nu mai știm să vorbim. Am uitat rand pe rând cuvintele spuse, am uitat să desparțim în silabe la fel cum am uitat să ne ținem de mâna sau să ne sărutam în șoapte..
Uneori mă întreb ce s-ar fi întamplat cu mine, daca nu m-ai fi gândit, probabil aș fi ajuns rătacit prin vreun film de doi bani, sau prin vreo carte uitată de lume.. Ce viața ar fi fost aceea, în mâinile oricărei persoane care s-ar fi gândit la numele meu… Dar am avut noroc, și tu mi-ai dat pentru prima oară nume, ai început întai cu marginile, mi-ai dat două mâini poate puțin prea mari și neîndemanatice, care însa să știe să stranga în brate pana și cel mai firav al tău suspin, mi-ai dat două picioare, puternice, așa ai crezut de cuviința, să pot sa te ridic către cer chiar și atunci când erai doborâtă de greutati, mi-ai dat doi ochi căprui, știind că ei vor vedea mereu în spatele măstilor tale, că ei vor reuși să-ți citieasca bucuria și tristetea fară să te vada, să te auda, să te știe.. mi-ai lăsat părul să crească puțin mai lung, ca să ai prin ce sa iți plimbi mâna în serile de toamnă timpurie.. mi-ai crestat puțin sprânceana dreapta pentru că vroiai să am ceva al meu, o cicatrice, un semn al vieții, să par mai viu, și o alunița în stanga buricului pentru ca toți avem nevoie de o insulă pe care sa ne odihnim in mijlocul oceanului.. și mi-ai dat o inimă lipită.. o inimă ruptă și lipită din atât de multe bucați.. mi-ai dat o bucată din inima unui leu, pentru că ai vrut sa fiu puțin mai mândru și mai puternic, mi-ai dat o bucată din inima unui elefant, ca să nu uit niciodată clipele petrecute alături de tine, mi-ai dat bucata din bucata inimii unei pisici mari, ca să știu să mângâi și să fiu mângâiat, mi-ai dat bucată din inima unui porumbel ca să te pot învața să zbori, și câte și mai câte… și mi-ai dat jumatate din inima ta, ca să pot sa fiu sensibil, romantic, draguț, atent, iubitor, tandru, viu… mi-ai dat jumatate din inima ta, ca sa fiu tot. Dacă nu te-ai fi gândit la mine? Ce-ar fi fost de viața mea? Dacă m-ai uita acum? Oare eu aș mai exista fară tine?... mulțumesc..
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate