Am intalnit ieri un vechi si bun prieten. Arata pierdut. Era imbracat frumos, avea un costum negru, ingrijit bine, avea o cravata rosie, si o camasa alba cred…si totusi, ceva ce nu tinea de modul cum era imbracat il dadea de gol. Ochii! Avea o privire pierduta, fugea de la un detaliu la altul al strazii pe care venea spre mine. un copac, o tigareta jumătate fumata, o pisica pe un gard. Si totusi se uita atent la toate acestea…asa de atent incat imi dadea impresia ca de fapt se uita prin ele…cauta altceva…poate ca ce cauta el se ascundea in umbra pisicii, sau in scrumul tigarii. Si de fapt, era derutat…pierduse ceva mult mai important decat as fi crezut. Pierduse iubire, nu toata, doar cea mai importanta. Era iubirea unei…ea. Si imi povestea cum nu va mai iubi niciodata pentru ca ii e mai bine asa. singur, nu te poti rani asa de rau. E o poveste veche pe care nu o vad si nu o vezi pentru prima data. Si am intrebi si te intreb pe tine…”e bine oare?”… raspunsul meu este nu. Este un nu categoric. Nu va face decat sa se fereasca. Si iar si iar. Si poate ca uneori are sa ii fie mult, mult mai bine decat unora dintre noi care avem pe cineva. Dar am sa va zic ce o sa se intample. Cum de stiu? Nu sunt nici magician, nici vraci, nici macar vreun zeu. Stiu pentru ca e drumul parcurs de toti care aleg aceasta cale..stiu pentru ca nu e primul care are ….sa zicem simptomele astea. Dar sa iti zic. Se va trezi intr-o dimineatza si se va uita in oglinda ca si in oricare alta zi. Si se va vedea pe sine, poate, cu ceva riduri in plus, si parul ravasit. Si se va aseza pe patul mare, dublu. Si daca o sa fie liniste in camera, si o sa stie sa asculte, va auzi ecourile batailor inimii sale. Si va trage o linie. Toti tragem una mai devreme sau mai tarziu, e firea umana. Si va pune in balanta succesele si esecurile. Si poate ca va fi multumit de rezultat …dar nu va avea cu cine sa se bucure de rezultat. Sau poate vor fi numai esecuri. Si nu va avea un umar pe care sa planga… si o sa vada ca, desi a fugit de durerea unei inimi ranite, s-a lovit de alte dureri pe care dragostea le putea diminua. Si desi nu a plans de mult dupa o iubita care pleaca fara sa arunce o privire inapoi, ochii lui sunt storsi de lacrimi. Si abia atunci isi va da seama ca a gresit. Abia atunci isi va da seama ca va trai restul zilelor tot singur, dar de data aceasta o singuratate apasatoare si trista. Se apropie toamna in sufletul sau si zilele incep sa cada ca frumnzele. Si totusi, te rog mult sa citesti de doua ori textul. Popate parea doar un text dar nu e asa. asta se intampla. Poate ca nu ai sa iei in seama asta decat, normal de altfel, dupa ce e prea tarziu. Stiu, ma astept de fapt, sa nu crezi… ca in fond si la urma urmei toti suntem asa. dar poate ti se va intampla si tie, si atunci, imi vei da dreptate, prea tarziu si prea putin de altfel. Si tu si eu si…noi toti, trebuie sa dam cu capul pana sa intelegem ca cineva a avut dreptate. Sfatul meu? Arata-i ca o iubesti in fiecare zi si nu iti va cere niciodata nimic mai mult. Ea nu va pleca de langa tine daca ii oferi dragostea ta neconditionata. Incearca si ai sa vezi...