Zilele si noptile imi sunt pustii...Ma sufoca un aer plin de tipete...Simt ca traiesc intr-o realitate transfigurata, intr-o lume chinuita de dureri mult prea adanci!
Siluete sinistre se invart in jurul meu; umbre ciudate coboara pe pamant...se asterne o liniste moarta. Ma simt atat de goala! Parca sunt un suflet condamnat sa rataceasca vesnic pe pamant. Nu sunt decat ruina, foc si cenusa...
Stau in tacere... Realizez ca viata mea e o intreaga mitologie a durerii... De atat timp stau aici, incat am uitat sa caut esenta in mine... De atatea zile nu fac nimic altceva, decat ascult cantecul trist al sufletului meu....