Mă cutremur ființă de
Valuri ce ai pe pământ
Cu fiece rând ce îl scrii
Pe-același rând de foaie
Oare foaia aceea nu e...
săpata-ndeajuns?


Cuvintele sunt făcute sa mintă. Cuvintele, literatura sunt iluzia cea mai deșartă pe care un om le poate avea. Propriile vise, propriile iluzii zgâriate cu o gheara pe scoarța unui copac transformat in colile imaculat de albe, urma de cerneala lăsata pe acel alb curat pe care noi îl murdărim cu penițele noastre sunt doar alte si alte iluzii. Creatori de iluzii ne-am numit de la bun început dar nimeni nu a vrut sa cunoască lucrul acesta. Declaram tuturor ca noi, cu harul scrierii cream arta. Echivalam atunci arta cu iluzia?

Indragostiti de cuvinte ceilalți devorează rând după rând ceea ce scriem. Dar noi ce povestim? Ei ce citesc? Cuvântul redat pe hârtie are sens doar pentru cel ce l-a scrijelit si moare odată cu el. Propriile noastre iluzii , propriile noastre frici redate si acaparate de ceilalți pentru ca intr-un final sa se regăsească in sensul pe care ei il dau buchiilor noastre. Nici daca pe langa scrierile noastre ne-am pierde viata scriind vaste compuneri in care am explica ceea ce am dorit sa exprimam; mi-e teama ca nici atunci omul nu ar înțelege adevăratele noastre sensuri… Dara iată ca am trezit in mine înfumurarea creatorului…; penitentele mă așteaptă din nou in întunericul propriilor pedepse…; in întunericul din care se nasc gândurile scrise… buchiile pierdute… sculptate in bucatile de hârtie găsite prin trupul gol si frământat de atâtea neputinti…

Cuvântul scris pe o hârtie e elementul ce generează minciuna cea mai mare. Iluzia cea mai puternica. Dorința cea mai crunta de a cunoaște. Cuvântul e calea cea mai sigura către cunoașterea necunoașterii. Dar mai ramane sa o exprimam in așa mod incat sa o înțelegem.

Cuvântul e șansa omului de a ști, de a visa, de a cunoaște; dar in același timp cunoașterea sa e extrem de fragila.

Literatura e ametioare. Te fura cu mrejele, cu parfumurile sale crude si exuberante si cu vasta oferta de iluzii ce abia așteaptă sa se nască, sa înflorească, sa fecundeze dând naștere altora. Creatorii de iluzii, cei ce au acest har suntem primii care cad prada propriilor cuvinte.

Așa ca omule, iartă înfumurarea unui nebun cu fara de har… Avânta-te alături de el in a-i afla propriile iluzii, propriile-ti iluzii… afla cine ești… căci eu nu știu.


Don’t fall for the words I write
Fall for the one who really is…
Event though the best way to know me…
Is reading my lines like reading in me… through me…