agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1670 .



dia_mant
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [lovehurts ]

2005-05-07  |     | 



Sunt un recuperator de zâmbete trimis în căutare de o forța mereu prea absentă.Îmi infrâng nefericirea cu un început de zâmbet.Îmi conduc viața după un principiu simplu:mergi înspre lumină,merg înspre lumina ochilor tăi,o lumină caldă,albastră.O să-mi fac din virtute un viciu,o să păcătuiesc întru mântuirea ta.

Îți respiram cuvintele,le luam la piept și le strângeam cât mă țineau puterile.Apoi ele se depuneau liniștit pe țărmul sufletului meu.Cuvintele tale grele,pline mă trăgeau în jos,mă afundam într-un ocean al fericirii.Deodată însă te-ai oprit,eram afundat până la gât si tu ți-ai oprit refluxul de cuvinte.Încă câteva cuvinte ar fi fost de ajuns să mă scufunde,un "te iubesc" sau un "te urăsc".M-ai lăsat suspendat între 2 lumi,incapabil să mă bucur de fericire și neputincios să mă regăsesc în suferință.
-Ai nevoie de chinuri trupești ca să-ți uiți chinurile omenești-
Mi-am smuls cu dinții pielea,mi-am ars carnea și mi-am sfărmat oasele,însă n-am reușit să scot nici măcar un cuvânt de la tine.
-Fiecare cu himera lui-
Ca un gest disperat mi-am chemat himera ce înainte să te cunosc o duceam in spinare.Cumplită fiară ce mă impresura si care mă incleșta cu mușchii ei elastici și puternici.Își înfingea cele 2 strașnice ghiare în pieptul meu și fabulosu-i cap își respira existența în creierul meu.Speram ca greutatea ei să mă scufunde însă nici o himeră nu-ți poate înlocui cuvintele.
O, groaznică si dumnezeiască patimă.Ce întunecoasă e noaptea și ce greu o străpung stelele.Parcă te-aș fi născut eu și parcă m-aș fi născut odată cu tine,te iubesc și ești a mea.Te privesc,îți respir răsuflarea,și furia ...mă îneacă.

7 mai 2005..ziua în care m-ai lăsat fără aer..

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!