E-adevarat ca fiinta este mereu in momentul "acum" si devine, evolueaza prin succesiunea de metronom a clipelor "acum".Viitorul nicicand nu va veni, caci el sucomba ireversibil in prezent.
Te plimbi printre clipele prezente ca un om ratacit printre sperante si deziluzii si te ranesti cu tot ce-a fost candva.
Momentul e clipa care imbatraneste odata cu noi, ratacind de mii de ani in oameni parasindu-i in portul mortii, dupa ce inainte i-a purtat prin oceanul vast si adanc al vietii.
Monadele materiei se aseaza in oameni si din contopirea cu materia sufletului si spiritului se modeleaza un om nou.
Trecutul capata forma din cohorta amintirilor ,prezentul are forma din starile a fi in acel moment, doar viitorul este inform si amorf continand prea multe variabile pentru a-l incadra intr-o ecuatie si intr-un trend evolutiv.
Evolutia este inoculata omului prin tendintele futuriste ale progresului tehnologic, insa ea nu se poate manifesta pozitiv fara o evolutie ontologica a spiritului.