agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-05-19 | | Te trezesti (din pat), ca de obicei...Nu conteaza ca acum e dimineata sau e amiaza( mai ai si chef de glume si de versuri, parca nu ti-ar fi destul de damnata viata ), dar ai acelasi sentiment ca maine o sa se schimbe totul, si ca o sa faci ce iti propusese-ti de ceva timp ( sa fie deja doi ani de cand te duci asa cu zaharelul ca MAINE te apuci serios de treaba, si ca tot ce ti-ai propus o sa devina realitate acum ; doar esti "hotarat", si unui om hotarat nimic nu-i poate sta in fata, nu-i poate strica planurile [ mai putin decizia divina de a nu le putea duce la capat- dar aici nu e cazul], si parca simti ca divinitatea iti pune in fata mai tot ce ai nevoie, dar vorba aceea: " Dumnezeu iti da, dar in plasa nu iti pune". Si cum te minti asa zilnic, te simti multumit ca MAINE o sa inceapa un nou episod in viata ta, in care o sa reusesti sa ridici stacheta si, cumva, ridicandu-te supradimensional, o sa iti depasesti propriile vicii, propriile neputinte. Si in fiecare zi ai puterea sa zambesti, tocmai cu acest gand :"maine"...Da...MAINE...Cu "siguranta" MAINE... Ceea ce e si mai surprinzator e faptul ca nu te minti asa de o zi sau doua, pentru ca atunci nu s-ar pune problema patologicului, dar o faci asa de bine de atata timp incat ai si uitat care iti era telul. Si mergi mai departe , fara grija, si nici macar o urma de remuscare nu te mai face sa iti intorci capul spre trecut, spre naivitatea-ti ancestrala care te-a determinat sa incepi totusi un drum lung in viata ta..Si..ca sa fie totul si mai "frumos" atunci cand trebuie sa iei o decizie care s-ar putea sa fie determinanta pentru viitorul tau, o iei fara sa te incredintezi ca e cea potrivita, fara sa te asiguri de existenta unei alternative mai bune, fara sa gandesti prea mult... De fapt aici e durerea cea mai mare..Singurul viciu care ai crezut ca niciodata nu te va rapune, incetul cu incetul reuseste sa puna stapanire si pe tine, si odata ce ai simtit gustul, e parca mai greu de lasat ca si un drog adevarat...LENEA...Te-a cuprins fara sa iti dai seama ( in doi ani de camin a si avut timp sa isi pregateasca strategia de asalt, lent)...Si culmea, cea mai periculoasa dintre forme este cea care a pus lacate de gheata si asupra gandurilor...TI-E LENE sa gandesti... Da, din pacate, parca nici asta nu ar fi indeajuns, te simti atat de INDIFERENT atunci cand ai momentele tale de constientizare, incat esti demn de mila..Si chiar o inspiri din punctul asta de vedere; pentru ca nu e chestiune de temperament cea care te face sa devi acum lenes, ci mai degraba o chestiune dobandita , o latura a personalitatii, care se va dezvolta asa: STRAMBA...Si culmea e ca , daca impotriva timiditatii ai reusit sa lupti si ai reusit sa o invingi, acum, impotriva flagelului numit "lene", nu reusesti sa faci nimic...[ nu ca ai incerca sa faci prea multe]. Si cum din nou te afli in fata unei decizii , care poate sa iti indrepte spre ceva viitorul, o vei lua [ cel mai sigur ] cu o incapatanare sa faci ceea ce visul tau ar presupune sa faci, numai ca acum nu mai ai mijloacele..E evident: TI-E LENE sa gandesti..atat de lene , incat si o integrama usoara ti se pare prea grea sa o incepi, si o aplicatie banala prea dificila sa o intelegi, si un blestemat de curs sa il citesti. Ti-e lene din toate punctele de vedere[Ti-e lene si ACUM, sa tastezi cu diacritice si numai timpul scurt ti-e pretext]...E si mai simplu sa iti dai seama cat de bine te tine in brate lenea, pentru ca dimineata, atunci cand, precum putini oameni obisnuiti , sareai de-a dreptul din pat, cand stiai ca e momentul sa te trezesti, pe cand acum simti nevoia nemasurata sa mai stai inca 15 minute, chiar daca nu esti obosit [ sau nu intr-atat de obosit incat sa nu poti sa iti dezlipesti pleoapele]..Mai expresiva demonstratie nu iti gasesc acum, dar daca nu iti ajunge, o sa te conving indata...A ajuns sa fie o obisnuinta sa faci cat mai multe lucruri folosindu-te de comp...ASTA e in plus o metoda de a deveni, un adevarat adept al zeitei "LENE", pentru ca il lasi pe el sa faca tot ce poate pentru tine, si evident nu mai gandesti cum ar fi trebuit sa faci toate astea de unul singur, numai cu mintea ta, care e evident GENEROS superioara unui amarat procesor.... Si te lasi asa, cum ai vazut, in bratele celei care va deveni "iubita ta" , comuna inca multora ( ca sa nu ii zic cumva necenzurat ), si te va rapune incetul cu incetul...Trist e ca o sa ramai la fel de indiferent ca de fiecare data, si nu o sa incerci sa te schimbi, chiar daca acum m-ai bagat in seama...MAINE o sa fie LA FEL...si degeaba te vei minti la nesfarsit... |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate