N-am ganduri suficiente pentru voi toti. N-am puteri. Azi am obosit sa vorbesc cu mine. Eu in oglinda, eu in mine... eu peste tot! nu mai vreau sa ma vad, sa aud de mine. Imi imprumuta careva inima sa?Un ochi poate? O ureche? Ceva strain. Ceva ce sa stea rece pe corpul meu.
In momente de maxima tristete si singuratate imi doresc sa simt maxima durere. Culmea ei ,daca se poate!As vrea sa-mi creasaca aripi zimtate de fier ,incetul cu incetul si colturile lor sa sfasie si sangele sa fiarba!... sa-mi arda pielea, iar tu sa stai in fata mea si sa privesti. As vrea sa simt fiecare zimtisor cum iese si taie o bucata din mine, iar sangele sa-mi clocoteasca si sa erupa ca un vulcan , iar tu sa stai in fata mea cu privirea ta de gheata si sa taci. Eu... sa urlu.
Sau poate as vrea maxima placere sa simt. Sa te am. Sa stiu ca nu esti al meu, ca nu ma vrei, ca maine pleci. Si asa cum o fata nu poate avea nici un baiat, asa sa te am eu!Sa stiu ca nu ma vrei , dar te supui, te incapatanezi apoi sa iei controlul, ma supui, ma dobori... si ne avem pana la sange...