agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-06-11 | |
Un om pune suflet în ceea ce scrie.
Aflat în fața negării în sine, de neafirmare, sau marginalizare, trece subit prin patru ipostaze, studiate de alții și verificate: Prima, e dorința de-abandon, de reorientare, dar și de neacceptare-întrebare a condiției concrete, obiective, desuete, ca un deget pe o rană: "Nu picați :...e o capcană..." A doua, izvorâtă din orgoliu, e minciuna portofoliu: "Eu sunt bun și fără pată, lumea e neavizată" A treia, realizarea, propriei inhibiții sau a mediocrității literare, este cea ce doare tare, dar și ea într-o formă de neacceptare, conducând la furie și la reproș: "Lumea e de vină...e cu susu-n jos!" A patra, e opțiunea, funcție de cât de mare-i pasiunea: "Să mai scriu...sau să mă las? Dacă nu mai scriu...sunt laș; Dacă scriu...e o povară, ceilalți mă vor face de ocară" Nu-i nimic...lasă sa fie, Poezia...o sa vie ca o dragoste înstrăinată, sau o iubită temporal abandonată, ce revine iertându-ți rătăcirea: "Ce mai vrei?...și nemurirea? ...nu ajunge...fericirea?"
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate