Mereu, melodia lui "Gaudeamus",
căci peste un veac și ceva
vom fi lut ...
nemini parcetur
Speranță, dă-mi speranță!
Dar pentru ce?
Oricum, destinul ne este inevitabil,
așa după cum sublinia și tovarășul
Omar Ibrahim al Kaiami Gijat al Din Abu Ilfat,
matematicianul persan din Nișapur,
în rubayatele sale ...

... Parafrazându-l pe Omar

Printre lucrurile dăspre care-mi place,
se află și acest mini-grupaj de poezii
cu notițe rătăcite printre pagini.
Amprentă a sufletului meu,
ele vor purta mărturie peste ani
că pe aici pe undeva,
în acest colț de lume,
s-a întâmplat să trăiesc și eu oleacă.

Priviți timpul:
în imensa goană după viață,
el pare un măr mare și putred
mușcat disperat din toate părțile,
din toate părțile ...
După ce primii bolovani de lut
vor sparge liniștea falnică așternută deasupra scândurii finale,
după ce primii viermi vor lua bucuroși în primire
o biată bucată de carne,
fără a semna măcar în vreo condică rebelă
cu scoarțe de cascade,
un caiețel cu poezii va râde soarelui din fereastră
pe undeva, pe un birou ...

Când va fi asta? Simplu:
prin 2000 și ceva ...
Ei, bătrâne Kaiam, ce zici? ( q.e.d.)