Nu pot minti, nu stiu nici sa tac ingaduind la aceia ce-mi sunt dragi, greseli, aruncatul cu capul in zid, si mai ales crediinta ca tot ce zboara se mananca.
Fiica mea, fată frumoasă, mare de-acum, nu-mi iartă că la un concurs de interpretare muzicală, eu, mama ei - aflată in juriul acela, nu i-am dat nici o sansă, dand note mari acelor copii cu real talent... "Erai mama mea, si nu a lor, pentru tine eu eram cea mai cea" ... Are si nu are dreptate, pentru mine da, ea este cea mai cea, dar in grupul acelor copii, era un copil care mai mult dorea să cante decat canta... si n-am putut s-o mint nici pe ea si nici pe ceilalti... desi se poarta in lumea asta favoritismul, eu nu-l pot practica, sunt defectă.
Unele pasări sunt facute pentru zbor, altele nu...niciodată o găină nu va atinge performanta unei randunici in zbor.. e drept găina se mănancă si randunica nu...
Prieteni si apropiati mi-au rămas doar aceia care au inteles ca nu-i cert decat pe acei pe care ii si iubesc, ceilalti pot găuri cu capul toate zidurile, nu-mi pasă de actiunile lor...
La cei dragi, cucuiele, capul spart trebuie oblojit...si sunt atat de comodă si nu-mi plac nici ranile sangerande, asa ca, sunt o tăietoare a elanului de aruncat cu capul in zid... Probabil că sunt rea...