Simt cum imi cresc frunti de lacrimi si amaraciune iar pete de intuneric se aseaza peste mine.Ploua teribil iar fata cu parul ca abanosul si-a lepadat camasa de noapte fugind iute catre fereastra izbavita de la crimile cerului.Camasa a ramas acolo jos ca un martor mut si pisica se joaca cu labutele tocmai in locul unde ar fi trebuit sa fie sinii ei.Miroase a lapte cald si a aer inchis in care moliile timpului au ros pagina cu pagina istoria.In fond, doar intre noi a fost mereu cineva.Un cearsaf, un prezervativ cu gust de capsuni, un pat tare si galagios.Acum e ploaia care nu se mai opreste de zile intregi iar cearsaful e mototolit la disperare.Parca si fruntea mi-o simt plina de apa si de nori grei.Ti-ai ridicat mina si ai plimbat-o peste perdeaua de catifea albastra care a vrut sa ridice ziduri ziduri intre lumile paralele din noi.Ma intreb mereu daca nu cumva noi, oamenii am ajuns sa ne traim vinovatiile intre doua vizite la farmacie, una la ginecolog, de nevoie nu de placere si in final una la popa.Nici asta de placere ci din obligatie.Corpul tau se proiecteaza tandru atunci cind ignori semiintunericul si te intinzi cstre cer cu degetele infipte in perdeaua.Poate soarele isi va reveni din amorteala si atunci o sa te intinzi cu trupul de rapitor pe piatra ce se va incalzi natural si instantaneu.Deschid o cutie cu bomboane fondante si gustul lor imi invie in minte noaptea cind mi-ai spus ca tie teama sa faci dragoste in general.Te-am intrebat de ce si mi-ai raspuns ca tie rusine de Dumnezeul din sufletul tau.