m-am luptat pana acum sa imi obtin libertatea... libertatea de a alege ce vreau sa fiu, libertatea de a alege cu cine vreau sa fiu, libertatea de a merge unde vrea fara sa am restrictii. dar imi dau seama ca libertatea e o iluzie. ca sa fii liber trebuie sa nu iti pese de nimic. de fapt cred ca libertatea implica un anumit grad de nesapase relativa sau totala.toata viata am sperat ca am sa fac ceva deosebit. visam sa fiu altfel, sa ies din turma de oameni care se duc dimineata la serviciu cu fete posomorate si cu ziare facute sul in palma. dar viata are un fel de a te face sa te incadrezi in rutina fara sa iti dai seama. iti dai seama cand e prea tarziu si, desi poti, esti invatat ca e imposibil sa iesi din rutina. cei care nu se incadreaza in rutina sunt considerati anormali, cu probleme deosebite, dar cred ca de fapt ei sunt cei ma curajosi dintre toti. nu sa poti sa te incadrezi in normalitate e cel mai greu, ci sa incerci sa fii in afara normalitatii si sa poti sa infrunti toata lumea care iti spune ca nu faci bine. vreau sa fiu liber, dar vreau o libertate pe care sa mi-o definesc singur. pe care le am impuse de la inceput sint cerul si fundul oceanului. limitarea pe care o fac eu dupa aceea tine strict de puterea mea de a imi urma visele si de a gasi libertatea. vreau sa pot sa iubesc fara sa mi se spuna ca nu e bine, ca fata de langa mine nu e destul de frumoasa sau ca nu e frumos sa ne sarutam in public. cred ca frumusetea vietii consta in libertatea de a ti-o trai cum consideri de cuviinta, fara sa trebuiasca sa fii legat de lucruri inutile sau de legi inutile...