agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1415 .



Dupa vise...
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Pope ]

2005-07-21  |     | 



Intr-o dimineata m-am trezit cu gandul ca iar o sa ajung in pat peste 14 ore si atunci m-am intrebat de ce sa ma mai ridic din pat. Si am stat pe spate pe salteaua moale uitandu-ma la tavan fara sa clipesc. Ma uitam atat de intens incat parca asteptam sa se deschida si de acolo o mana sa ma ia si ridicandu-ma sa ma plimbe prin case de melci si cochilii de scoici, prin abisul marii si negura pamantului, prin verdele ierbii si albastrul cerului, prin Praga si prin casa bunicilor. Stateam si ma intrebam pe unde mi-e mintea...de ce vrea sa zboare asa departe...si atunci...nu m-am ridicat din pat.
Timpul trecea...si deja nu mai suportam. Toata senzatia de plutire de la inceput s-a transformat brusc in ceva apasator, ceva care parca imi zdrobea mintea mea frageda si lipsita de orice aparare.
Dupa 5 ore m-am ridicat din pat parca invinetit de durere...pentru ca nu imi mai suportam gandurile astea care imi veneau din toate colturile mintii si de care nu puteam sa scap. Parca erau un fel de ceara incinsa care iti picura pe mana...Imi veneau din toate directiile...ganduri fara nici o noima, fara inteles, ganduri de ura, ganduri de neputinta ganduri de uitare, ganduri despre toate iubirile esuate din viata mea de adolescent in dilema, ganduri despre alegerile mele de cacat care imi puneau intr-un fel sau altul in pericol viitorul, ganduri despre tot ce putea sa fie si nu a fost, ganduri despre persoane cu care, datorita sutelor de kilometrii distanta dintre noi, nu puteam sa fiu. Le-as fi dat foc ca unui bat de chibrit, le-as fi rupt ca o oaie de hartie nefolositoare...le-as fi scos pe nas ca sangele de un rosu intunecat care imi turuie iarna pe nara stanga...si atunci, in toata disperarea asta, intr-un moment scurt totul a fost clar.
M-am ridicat brusc din pat... Nu cu gandul ca peste cateva ore o sa ma asez la loc, ci cu gandul ca in astea cateva ore o sa fac, ca de fiecare data ceva, ceva care o sa ma oboseasca atat de mult incat cand ajung iar in pat, o sa adorm brusc astfel incat sa nu mai ma bantuie propriile mele idei.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!