agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-08-05 | |
Se întâmplă să ai câteodată o alură în roz, șăgalnică, râzând, spunându-ți: "Vin, vin acolo, pentru tine, să fac imposibilul să fie posibil!". Tresar uimită, cu degetele alergând pe tasta seacă, încercând să mai corectez în 3 ore câteva pagini. Gândesc: "așa faci și tu, de câte ori nu ai făcut-o înainte: să ai o idee, o străfulgerare, să simți în tine adânc și clar că este binevenită și să pornești la drum." Să ai acea chemare lăuntrică, acea tresărire că omul, prietenul sau necunoscutul acela spre care te îndrepți te poate primi. Autentic.
O emoție. Gările uneori fac din noi fântâni. Nu mai contează la un moment dat decît ineditul acelor clipe când doi ochi, zărindu-te, plâng. Pare patetic și melodramatic, sau așa ar crede milioane de oameni; dar într-o zi de august plumb, bucuria unui om atunci când pur și simplu te vede și atât, pentru prima oară te vede, pentru prima oară te întâlnește și plânge simplu, într-un amestec de simțiri, bucuria asta te lasă fără grai. Sunt daruri fără preț, sunt câteva ore în care ți se dezvăluie un altceva, pe care îl intuiai de la început acolo, și pe care numai sorții îl pot împlini. Așa a fost joia aceasta, firește între drumuri, lucruri programte, urgențe și alte amețeli, apare deodată un fasciol de zâmbet căprui, un căpșor de copilă, într-o haioasă pată roz, trandafirie și minunat de sinceră. Care vine să cunoască oameni. La Eliad. Poeziile lor. Și oamenii de dincolo de vers. Și vine simplu ca și cum ar dansa, ar bea apă sau ar fuma ultima țigară din pachetul de azi. Vine ca și cum te-ar fi cunoscut profund din totdeauna. O primești asemenea. Poezie. Concurs de poezie. Iar mâine un alt cenaclu. În alt oraș, în orașul ei. Nu știu cum poate în delicatețea ei să aibă atâta forță, să lase totul deoparte, ale ei, din viața ei, și să vină firesc. Și să plece întrucâtva plină de oameni, cărți, daruri, zâmbete, impresii, expresii, în alt roz îmbrăcată. E ca și cum, înainte de a face o promisiune pur și simplu o trăiești. Pentru toate orele acestea din tine aduse cu atâta sinceritate, pot spune că voi încerca cu tot ce îmi stă în putință să împlinesc ce mi-a fost lăsat să împlinesc. Și acolo unde este scris să pot fi, fi-voi... Mulțumesc mică Roz. Azurul te poartă. Tanam poate fi orice, oriunde, orișicum, oricând. Drag, Ela Foto: Des roses rose... (Giverny)
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate