agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2313 .



Vultur
personale [ ]
lacrimi

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Naturala ]

2005-08-20  |     | 



Demult eu n-am mai scris povesti, cu feti si zane-mparatesti!
Cu cosanzene, nici cu pirati, nici cu balauri, nici cu gansaci.
Un copil mi-a spus-ntr-o zi
-Mi-e dor de-ai mei parinti...
Eu am tacut. l-am ascultat si-apoi mi-a spus:
-Nici nu mai stiu cum sa mai strig, ori cum sa simt, cum sa aud, cum sa privesc, cand altii au un tata, au o mama, mi-e dor....
"Mi-e dor"...a spus copilul cu lacrimile pe obraji, strangandu-mi mana, suspinand speriat; stergandu-si nasul lui cel mic, cu un oftat mi-a spus, cu vocea lui pierduta...
-Candva stiam cum sa privesc caci ei m-au invatat, si mai stiam sa rad, sa cant....sa cant;si vocea mamei eu o auzeam strigandu-mi la fereastra numele.M-au invatat sa simt caldura sufleteasca, si bratele puternice a lui tata
Incercam s-alin copilul cum puteam mai bine, sufletul lui in flacari, destinul i l-a ars, n-aveam un leac mai bun decat sa-l strang in brate si sa-l ascult. Apoi mi-a spus de un oftat strapuns:
-Mi-e dor de-ai mei parinti
Si l-am privit secunde-ntregi cum povestea, durerea lui pe buze o simteam.....era amara.Mi-a povestit ce fericiti erau ei impreuna, cum alergau pe camp arat desculti, si cum visau sa zboare s-atinga norii intr-o zi, s-aduca luna langa soare, din noapte ei sa faca zi. Si mi-a mai spus copilul..."mi-e dor de tot ce am avut, mi-e dor de pietre, mi-e dor de casa, de satul meu natal mi-e dor", cu un oftat strapuns mi-a spus copilul si a cazut in ritm de vals in bratele-mi privind cerul dintr-un alt unghi..mi-a atins fata si mi-a spus:
-Frate, ce vrei sa spun parintilor? Caci eu ma duc acum la ei.
Si m-a lasat Cum a putut?? Acum sunt singur far` de parinti, si far` de frate. Nici dorul nu-l mai am. Sunt un fugar al propriei fiinte, privindu-mi fratele ranit de-un glont al departarii!




.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!