nu e nimic de spus în fața veșniciei
pe care numai aleșii o regăsesc
cu indiferență mai devreme
și asta le vine din sănătatea
gândului și faptei
trăite pentru veșnicia bucuriei lor
și a celor cărora se dăruiesc
acest om RAR și-atât de al nostru
asta a fost: un om!
mare în tot ce a făcut, gândit
scris și chiar trupește
a plecat de lângă tăriile făgărășene
și s-a îndestulat din istoria și geografia
locurilor astea și ale multor alte lumi
amestecând vorbele bune cu bunătățile lumii
i-a făcut pe toți cei cu care a schimbat o vorbă
să creadă în ceea ce li se întâmplă
l-am cunoscut aproape de începuturile
comune nouă, l-am revăzut RAR și
o să-l mai văd o dată
așa cum nu-i era teamă că o să ajungă

(*) lui Radu Anton Roman, cel care a învățat că nu poate face pe nimeni să-l iubească; ce a făcut, a fost să se lase iubit.