deschid ochii
ca și cum aș deschide palmele
dormitorul se afișează în uniformă de locotenent
mă scrutează din toate părțile
ca o singurătate de om

azi am ezitat îndelung să-mi mai curăț
bocancii străzile vocea
tot ce îți arată cel de afară
precum în armată,
este cum să-ți ții capul perfect aplecat cu un dozaj moderat
de indiferență

când treci pe lângă o ploaie.

acasă am o singură oglindă
sunt prima vietate pe care o găsesc
și ultima pe care părăsesc


credința este ceasornicar pe un zid.
când se sfârșește

mă opresc
iar singurul lucru care se repetă la nesfârșit
e despărțitura

acelor de ceas