Din ce în ce mai des în această țară lumea apelează la furt aproximativ identic unui caz banal în care se desfășoară o simplă activitate recreativă și de stimulare a intelectului. Unii consideră că dacă fură de la cei care au bani mulți sau de la cei care au cu mult mai mult decât ei, în acest caz, această faptă nu prea s-ar mai numi furt. De aceea țin să-mi aștern aceste gânduri pe hârtie și să vi le împărtășesc și vouă.

În schimb mă întreb cum să-i numim pe toți aceia care fură de la cei mulți și aici mă refer la cei care se află în sau pe poziții cheie și devalizează statul prin fel și fel de tertipuri, furând atât de la cei bogați cât și de la cei săraci, furând atât de la oamenii corecți și care muncesc pe brânci pentru a câștiga o pâine cinstită pe care să o ducă mai apoi familiei lor acasă, cât și de la cei mai puțin corecți, dar care uneori și ei îți mai plătesc taxele și impozitele.

Printr-o definiție simplă pe care voi încerca să o abordez eu acum, furtul ar însemna să intri în posesia unui obiect sau bani care nu-ți aparțin și al cărora nu ești proprietar de drept și să le treci în proprietatea ta, după care să faci ce vrei cu aceste lucruri ca și când acestea ar fi fost de drept ale tale.

Poetic glumind sau “Shakespeare-ian” ca să sune mai frumos, dacă i-ai fura unei fete un sărut cum s-ar numi și unde ar fi încadrată această faptă în lege.
Dacă ar fi totul atât de frumos, ce ne-am mai lăsa noi pupați pe toate părțile de politicieni noștri din ziua de azi. Acesta ar fi într-adevăr un furt frumos, dar din păcate sunt doar vise.

Un alt exemplu ar fi acela al persoanelor care fură prin puterea semnăturii lor, prin favorizare și aici mă refer la toți aceia care prejudiciază statul cu bună știință, o firmă sau o persoană prin diverse scheme economice sau financiare.

Din câte știu sunt foarte multe metode astăzi prin care un om ar putea fura, multe din aceste metode nefiind încă descoperite nici până acum sau poate ele sunt încă neștiute de toată lumea sau prostimea.

În ultimul timp văd că se practică tot mai des furtul switch-urilor pentru internet. Sincer nu știu ce fac acești hoți cu atâtea switch-uri, dacă le fură tot timpul? Probabil diversele firme care vând aceste servicii de internet, au ajuns deja să se fure între ele. Ceva foarte obișnut de altfel în această țară.

O altă întrebare la care mă gândesc destul de mult în ultima vreme, ar fi: unde sunt oamenii legii pentru ai prinde pe toți cei care fură cu nerușinare în această țară, ori de câte ori doresc, uneori chiar și sub umbra oblăduitoare a unor legi făcute parcă special să-i protejeze numai pe hoți și pe escroci.

La drept vorbind cred că marea majoritate a nostră a românilor, avem acest păcat inclus în codul nostru genetic, în ADN-ul nostru, prin urmare foarte mulți dintre noi prin naștere dobândesc automat și această calitate înnăscută și înrădacinată precum un al 6-lea simț, și anume de îndată ce cresc vor începe să aibă această dorință nestăvilită de a intra în posesia unor bunuri care nu le aparțin de drept. Și în această categorie de elită a hoților, consider că cel mai bine se regăsesc politicienii noștri dragi, acești stâlpi ai societății noastre, acești oameni în care ar trebui să ne punem baza, acești așa ziși reprezentanți de nădejde ai zilelor noastre, care ar trebui să ne arate calea, să ne îndrume și să ne conducă. Bla, bla, bla…………….numai cuvinte de adormit copii și de înduioșat babele si proștii.
Să luăm de exemplu situația actuală a zilelor noastre, consider că oamenii au ajuns aici în această postură și datorită faptului că se văd furați la tot pasul, ajungând astfel să considere că este normal dacă vor face și ei același lucru. Prin urmare oamenii au ajuns să fure mai tot timpul și cam orice, chiar și lucruri care de fapt nici nu le trebuie sau nicicând nu vor avea nevoie de ele. Actualmente un om a ajuns uneori să fure parcă numai pentru a face rău altei persoane. În ziua de azi găsesc faptul că lumea s-a înrăit atât de mult încât s-a ajuns în situația că dacă nu ai sau nu îți faci măcar un dușman, nu ești un om normal.

Din păcate ne-am înrăit și în loc să evoluăm din punct de vedere spiritual, am ajuns să regresăm și să ne îndreptăm în sens invers unei evoluții normale, spre haos și astfel să ne asemuim pe zi ce trece tot mai mult cu animalele.

Dar foarte mulți oameni nu au ajuns nici până astăzi să înțeleagă un lucru cât se poate de evident și de simplu, că ori de câte ori fură, se fură până la urmă pe ei înșiși. De fiecare dată când comit un furt, îți fură fără voință câte o bucățică din propriul lor suflet.
De altfel aici este și greșeala, deoarece sunt foarte puțini aceia care cred și consideră că un om pe lângă faptul că posedă un trup, mai posedă și un biet suflet.

Sunt tot mai mulți aceia care în prezent pun tot mai mult accentul pe trup și necesitățile acestuia, dar din păcate uită cu desăvârșire că mai posedă și un suflet pe lângă acel trup, care până la urmă nu este altceva decât un ambalaj cu o perioadă bine determinată.

Credința în ceva și faptul că noi oamenii putem gândi singuri și putem creea, fiind uneori deosebit de creativi, constituie de fapt acel prag care ne desparte de regnul animal și ne urcă astfel pe prima treaptă evolutivă a ființelor care încearcă să coabiteze împreună pe această planetă.

Dar probabil vă întrebați ce legătură au toate acestea și tot ceea ce am afirmat mai sus cu “furtul” în sine. Ei bine oameni buni, ori de câte ori facem acest lucru pe care îl pot califica în nenumărate feluri, numai un lucru corect nefiind, în acel moment uităm să fim oameni.

Prin a fi om, o persoană ar trebui în primul rând să încerce să fie corectă din toate punctele de vedere, ceea ce din păcate astăzi acest fenomen al corectitudinii față de semeni este pe cale de dispariție. Tot mai mulți oameni în ziua de astăzi, mint, înșeală, fură, păcălesc, jignesc, escrochează, iar toți cei care încearcă a fi și a se păstra corecți și totodată a face ceea ce este normal din punct de vedere etic și omenesc, de cele mai multe ori sunt considerați niște oameni proști și arătați cu degetul de către societate, iar în alte câteva situații sunt considerați sfinți și preaslăviți, deși fac doar ceea ce mod normal ar fi trebuit să facă orice om sănătos la cap și cu o atitudine morală desăvârșită, care pretinde că nu este ateu și crede totuși în ceva pe lumea aceasta .

Dar ce pot spune eu și afirma astfel clar și răspicat, este faptul că trebuie luat în considerare că am ajuns să trăim într-o lume cu totul și cu totul anormală și bizară, unde când faci un bine, acesta nu este deloc un lucru apreciat și răsplătit pe măsură, iar când faci un rău, probabil că ești aplaudat la scenă deschisă, unde totul este cu susul în jos, culoarea albă este considerată ca fiind neagră, iar cea neagră fiind albă. Trăim din păcate să vedem cu ochii noștri cum de fapt realitatea s-a transformat și se ghidează foarte bine după “Legile lui Murphy” care au devenit cât se poate de aplicabile în aceste zile ale prezentului și totodată în cazul nostru de față.
Un prezent care din păcate, se anunță pe zi ce trece din ce în ce mai încărcat și întunecat din toate punctele de vedere. Păcat, păcat, și iar păcat. În primul rând este un mare păcat faptul că uităm să fim oameni și nu ne mai interesează deloc ceea ce se petrece în jurul nostru, decât dacă acel lucru are o legătură directă cu persoana noastră.