În această dimineață, m-am născut pentru ultima oară, Noapte !
Trezită pe o grămadă a cuvintelor rămase nespuse,
cu ultim efort, ajung în Lumea Gândurilor,
să curg alături de râuri, să mă-nalț, pisc de neliniște, deasupra ei,
atrasă de furtuna ce se zbate prin Weather storm

Grăbită să-mi descopăr frumusețea, mi-arunc privirile-n oglinda Lunii.
Ahh ! Ce formă de noapte ciudată-mi văd ochii !
Înaltă, cât trei săptămâni, cu părul prelins în șuvițe albastre,
nu-mi par a fi prea-ntunecată.
Pe coapse, curg Stele din Carul Mare.
La brâu, plouă cu cele mai frumoase cuvinte.
Ochii sunt Sori din lumi paralele.
Încerc să-mi sprijin vârful piciorului pe o margine a Pământului,
întins peste împrejurările mele.
Mă-ntâmpină o mare. Marea Narativa.
Merită imortalizată pe pânză vremii, împodobită cu scoici,
nisipuri albastre ce se zbuciumă sub aripile mele.