agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-07-08 | |
„Deseară o să fie meci de fotbal, România cu…habar n-am. Nu mă pricep la fotbal, urăsc fotbalul”, și-a spus Diana.
„Important este că T l-a invitat pe tata să vadă meciul împreună”. Diana era cea mai fericită, T întindea o mână de prietenie spre tatăl ei. La ora 9 seara, cei doi bărbați s-au instalat comod pe canapeaua din sufragerie cu câte o bere în mână. Diana l-a strigat pe Negruțu care dormea in fotoliu și s-a dus să mai trebăluiască prin bucătărie urmată de cățel. Negruțu era un cățel negru și frumos, pe atunci avea cam șase luni, era o corcitură de labrador cu lup, un iubăreț și era flebețea Dianei. „Gooool” se aude T urlând din cameră. „Sigur România a dat gol” și-a spus Diana. S-a dus să vadă. Când a intrat în sufragerie, T era în picioare cu mâinile pe sus și urla de fericire iar tatăl ei stătea pe marginea canapelei cu berea în mână și se uita mirat în sus, la gineri-său. T umpluse toată camera cu personalitatea lui iar pe fața socrului se citea că nu prea-i plăcea caracterul coleric și impulsiv al ginerelui. Diana se uita la scena din fața ei și își spunea că este o diferență foarte mare între băiatul care îl cunoscuse acum un an- așa cum de fapt îl știa și lumea: plăcut, haios și simpatic și adevăratul lui caracter pe care îl descoperise pe parcurs: încrezut, coleric, impulsiv și…ce o făcea să-i fie milă de el era faptul că îi simțea sufletul încătușat, închis într-o colivie și că…nu putea să și-l scoată din acea mică închisoare. Nici ei nu-i plăcea adevărata lui față care și-o dezvăluise între timp, dar ce putea să facă, era prea târziu să dea înapoi, mai era o lună până la nuntă. Era și ea afectată pentru că el își dăduse demisia de la hypermarket. El nu acceptase umilința să fie mutat disciplinar la alt raion. Diana nu s-a opus pentru că și ea se transferase cu aproximativ trei luni în urmă la altă firmă unde îi era foarte bine. El era supărat pentru că stătea acasă de ceva vreme, dar Diana încerca să-i ridice moralul. Era convinsă că vor apărea alte oportunități. Într-o după-amiază, când s-a întors Diana de la servici, l-a găsit pe T foarte nervos. - Ai să vezi că o să fie bine, ai un pic de răbdare, l-a îmbărbătat Diana. - Lasă-mă naibii în pace, i-a răspuns T plin de nervi și a făcut un gest care pe Diana a marcat-o pentru toată viața: l-a luat pe Negruțu din fotoliu și l-a aruncat în jos pe scări. Cățelul a „aterizat” pe ultima treaptă- a douăsprezecea de pe casa scărilor. Totul s-a petrecut atât de repede încât Diana n-a apucat să vadă decât câinele zăcând fără mișcare acolo jos. A crezut că visează, că are un coșmar, nu-i venea să creadă. Negruțu nu se mișca, probabil că era mort. A început să țipe cât o țineau plămânii: - Negruțuuuu! L-a omorât pe Negruțuuu! Aaaaaaaaaaaa, nuuuuuuu, urla Diana, plângând, disperată. Atunci l-a urât pe T, dacă Negruțu era mort, nu-l va ierta niciodată. Mama Dianei a ieșit de jos, repede pe hol. - Ce s-a întâmplat? Întreabă mama speriată. - L-a aruncat pe Negruțu pe scăăăări, spuse Diana plângând. Negruțu încă mai zăcea acolo. Mama ei s-a îndreptat către cățel și Diana a coborât repede scările gândinduse că sigur era mort dacă nu mai mișcă. - Negruțuuu, Negruțuuu, plângea Diana. Când a ajuns lângă el a început să dea semne de viață: a deschis ochii, era speriat și făcuse pișu pe el. Primul lucru l-a pipăit să vadă dacă este întreg, nu avea nimic rupt, era doar șocat. L-a luat în brațe fericită, era în viață, asta era important. - Cine l-a aruncat? Întreabă mama. - T! Cine să-l arunce! - Spune-i lui T să plece din casa asta. Hai până jos să stăm de vorbă, spuse mama, tăios - T a aruncat câinele pe scări, îi spuse mama nervoasă, tatălui, intrând în bucătărie. - Dar ce-a avut cu el? Ooo, Doamne! Cu criminalul ăsta vrei să te măriți? Într-o zi o să te arunce și pe tine, spuse pe un ton ridicat, tatăl ei. Gândește-te bine, tu îți hotărăști soarta. Diana își dădea seama că părinții ei au dreptate- T era un om violent, trebuia să se hotărască repede pe ce drum s-o apuce. T își făcea bagajul când a ajuns sus. - Ce faci Diana ? Vii cu mine sau rămâi cu mă-ta și cu tac-tu? Ea a stat și a pus totul în balanță: își dorea o familie și mai era o lună până la nuntă- dacă ar fi rupt logodna, ar fi râs toate țațele din oraș. Era ca un cal sălbatic care trebuia îmblânzit și faptul că părinții ei se împotriveau, o făcea să se încăpățâneze și mai tare- deși în sufletul ei le dădea dreptate. În câteva secunde și-a hotărât destinul: a ales să urce un munte cu cea mai grea cruce în spate. A ales o viață plină de chin, fără nici o bucurie, fără iubire, doar muncă și iar muncă. - De ce l-ai aruncat pe Negruțu pe scări? L-a întrebat Diana, aruncându-i priviri de foc. - Stătea în fotoliul meu…de-aia. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate